Viață / Life

Costel Chițimuș

Costel Chițimuș (n. 1996, Neamț) este un artist vizual care își desfășoară activitatea la Cluj-Napoca. Acesta a absolvit studiile de licență (2019) și master (2021) în pictură, la Facultatea de Arte Plastice a Universității de Artă și Design Cluj-Napoca, iar în prezent este doctorand în cadrul Școlii Doctorale din aceeași instituție.

Printre expozițiile la care a participat, atât solo cât și în cadrul unui colectiv artistic se numără: 361.068 ha, Galeria Casa Matei, Cluj-Napoca (2019); Recviem, Galeria Urania Palace, Cluj-Napoca (2020); 30 IANUARIE, Galeria La Cave (Institutul Francez), Cluj-Napoca (2020); Logos, Galeria Urania Palace, Cluj-Napoca (2021); Spectre, The Cosmic House Gallery, Cluj-Napoca (2022); Canon și interpretare, Muzeul de Artă, Cluj-Napoca (2023); SCAF, Festivalul de Artă Contemporană Sibiu, Muzeul Național Brukenthal, Sibiu (2024); Licitația de artă contemporană, Galeria Quadro, Cluj-Napoca (2024); I saw the light on, Galeria Aparte, Iași (2025); Garden of Hooks (Summer Show), Galeria Jecza și Himera, Timișoara (2025); Noapte de Noiembrie, Vault One Gallery, Cluj-Napoca (2025).

Deși se află la începutul parcursului său artistic, trăsăturile unui stil personal se conturează în scene tăcute și apăsătoare, păduri arse, troițe și peisaje sub forma de color fields. Chițimuș folosește frecvent motive spirituale sau funerare într-un mod rafinat care evidențiază relația dificilă a umanității cu lumea naturală.

Paul Gherasim

Paul Gherasim (25 iunie 1925, Botești, Suceava – 3 august 2016, București) a fost un pictor român, care prin arta sa a creat o fuziune între spiritualitatea creștină și tradiția românească, adoptând în mai multe contexte nefavorabile sau ostile, modalități de exprimare și poziționări atipice, surprinzătoare. Formarea sa artistică a început la Academia de Arte Frumoase din București. Pe parcursul anilor a devenit o personalitate marcantă în istoria artei recente românești: în 1946 expune și este premiat în cadrul Salonului Oficial (pictură și sculptură). În 1948, alături de mai mulți colegi face parte din grupul plastic Flacăra iar în anul 1950, este purtat de valul transformării Sindicatului Artelor Frumoase în Uniunea Artiștilor Plastici. Patru ani mai târziu, făcea parte din Grupul Andreescu, considerat de mai multe studii recente drept prima contestare a canonului realist-socialist în România. Paul Gherasim este între protagoniștii scandalului bizantinismului din 1957. Este unul din cei ce au operat selecția lucrărilor și au conceput expoziția retrospectivă Țuculescu din 1965, un moment de cotitură în arta românească a ultimului secol. Începând cu anul 1968 a inițiat o serie de expoziții de pionierat în București, Suceava, Timișoara, Râmnicu-Vâlcea, Bacău etc., ce anticipau tendința expozițiilor anistorice (ahistorical exhibitions). Expozițiile STUDIUL din 1978 și 1981 sunt repere cheie ale istoriei expozițiilor din estul Europei. În 1985 înființează gruparea de artiști Prolog (alături de Horea Paștina, Mihai Sârbulescu, Cristian Paraschiv și Constantin Flondor).

Demersul său artistic este remarcat și în expozițiia personală de debut din București de la Galeria Galateea (1965); Seria Bolților de lumină, începută la finele anilor ’60 a fost făcută publică în expoziția „Cunoaștere și construcție”, deschisă la Galeria Amfora în 1972, momentul de răscruce al picturii sale. Paul Gherasim realizează noi expoziții personale abia după 1989: o selecție retrospectivă la Galeria Catacomba (1995); „ProLogos” de la Palatele Brâncovenești din Mogoșoaia (2005), „Urme de pictură”(2013), „Început de dialog între doi pictori: Cristian Dițoiu – Paul Gherasim” (2014), Galeria Anticariat Curtea Veche și retrospectiva realizată în același an la Galeria Romană.

Această direcție artistică se extinde printr-o prezență constantă la semnificative expoziții de grup din București, Bologna, Veneția, Timișoara, Arad, Alba-Iulia și Budapesta. Totodată, Gherasim se remarcă și prin multele expoziții de autor, dar mai ales se distinge printr-un număr considerabil de premii și titluri: (Premiul al 2 lea al „Salonului Oficial”, Premiul pentru Pictură, al Uniunii Artiștilor Plastici, Premiul Revistei „Arta”, Ordinul național „Steaua României”, Crucea Patriarhală și Premiul Revistei „Cuvântul”).

Ioana Iacob

Ioana Iacob (n. 1987) este o artistă vizuală stabilită în Cluj-Napoca. Și-a terminat studiile artistice la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca, unde, după stagii de studiu în Belgia, Germania, Franța și Italia, și-a luat doctoratul în Studii Vizuale. Lucrările realizate la începutul carierei sale, și incluse în cadrul unor expoziții cheie, o încadrează într-un mod mai puțin riguros printre rândurile fenomenului artistic denumit Școala de la Cluj.

A participat la diverse expoziții la nivel național și internațional, cum ar fi: Ioana Iacob, Laika Art Space, București (2009); Young Artists from the Painting School of Cluj, Galeria Mie Lefever, Gent, Belgia (2009); Prima Lecție, în cadrul proiectului Artbooth, Cluj (2010); Foc/Fire, Galeria Casa Matei, Cluj (2011); Stairway to Heaven, Galeria Mie Lefever, Gent, Belgia (2011); Do not dispose after use, Anaid Art Gallery, București (2012); Collectibles, Galerie Mie Lefever, Gent, Belgia (2013); Distorted realities, LARM Galleri, Copenhaga, Danemarca (2013); White Shades, Visual Kontakt, Oradea (2014); T.A.N.G.O, Muzeul de Artă din Cluj-Napoca, Cluj (2015); The Quiet Corner, Lateral Art Space, Paintbrush Factory, Cluj (2016); Instructions for being, Matca Art Space, Cluj-Napoca (2017); Dark Smoke – works by Dan Maciucă, Dan Beudean and Ioana Iacob, Patrick Heide Gallery, London (2018); Bloom and Doom, Muzeul de Artă Cluj-Napoca, Cluj (2025), etc.

Lucrările sale prezintă prin intermediul picturii scene figurative ale intimității domestice. Deși familiaritatea acestora este aproape nostalgică, execuția include neliniștea care se resimte aproape ca un white noise pe fundalul vieții contemporane. Nuduri, scene de un erotism lucid, naturi statice, obiecte banale, indiferent de subiect tensiunea dintre fragilitatea și intensitatea vieții este redată cu delicatețe.

​Andrei Ispas

​Andrei Ispas (n. 1994, Craiova) este un artist vizual stabilit în Cluj-Napoca, care, prin lucrările sale, surprinde peisaje și scene din viața urbană și rurală românească. A studiat pictura la Universitatea de Artă și Design din Cluj, iar de-a lungul anilor s-a conturat ca o prezență activă atât pe scena artistică din România, cât și în context internațional. Ispas și-a făcut debutul expozițional cu expoziția intitulată „Pseudos” , Galeria Casa Matei, Cluj-Napoca (2016); și a continuat șirul de expoziții personale: „44°45’99”N 23°78’40”E” , Soldiner Studio 16, Berlin (2021); „Despre loc și depărtări” ,Relicvar, Cluj-Napoca (2021); „Warm Hands, The Dim and Distant” , Biju Gallery, Cluj-Napoca (2025). Demersul artistic se relevă și prin expozițiile de grup din București (Sector1 Gallery), Cluj (Biju Gallery, Muzeul de Artă Cluj-Napoca), Craiova (Gloriae ArtGallery) și Roma (Mitreo-Arte Contemporanea).

Explorând subtil tema memoriei ( personală sau colectivă), peisajele și interioarele lui Andrei Ispas nu sunt doar reprezentări ale unor spații definite topografic și nici nu documentează un instantaneu fotografic monocular transpus în mediul uleiului. Realizate, în cea mai mare parte, într-o manieră degajată și cu un caracter frust al semnului, realismul acestor spații păstrează cu sinceritate ceva din inefabilul vizbilului, a ceea ce ne este la îndemînă, dar rămîne nedezvăluit. Ispas construiește spații impregnate de intimitate și melancolie, în care se configurează relația dintre om și mediu, dintre trecut și prezent.

Influențele modernismului timpuriu se reflectă în modul în care sunt structurate compozițiile,
iar lumina redusă și înălțimea liniei orizontului amână întâlnirea cu subiectul pentru a lăsa privitorul în compania picturii însăși. Principalele teme prezintă peisajul urban și rural în transformare, figuri surprinse în acțiuni cotidiene sau atemporalitatea lumii organice perpetue.

Andreea Medar

Andreea Medar (n. 1990) este o artistă vizuală contemporană, absolventă a Facultății de Arte și Design a Universității de Vest din Timișoara și reprezentată exclusivde Mind Set Art Center din Taipei. 

Activitatea acesteia cuprinde expoziții personale și participări în proiecte curatoriale prezentate în spații publice și private din România și în contexte internaționale. În Cluj-Napoca, a expus la MATCA Art Space (2025). În Timișoara, lucrările sale au fost prezentate la META Spațiu (2022) și Lapsus Art Space (2018). În Târgu Mureș a expus la B5 Studio (2019). Practica sa a fost inclusă și în expoziții desfășurate la București, la Muzeul Național de Artă Contemporană (2023) și WASP – Working Art Space (2025), precum și la Sibiu, la Muzeul de Artă Contemporană Brukenthal (2024). În plan internațional, a expus la Taipei, la Kuandu Museum of Fine Arts (2025) și Mind Set Art Center (2024, 2025), la Frieze Seul (2024), la Veneția, la ICR Veneția (2022) și Arsenale Nord (2021), la Varșovia, la Zachęta Project Room (2021), la Veszprém, la House of Arts (2024), la Halle, la Blech Art Space (2020), la Londra (2018) și la New York, la Brâncuși Gallery (2023).

Având la bază o formare academică în pictură, practica sa artistică a evoluat într-o direcție multidisciplinară și multimedia. Spațiile imersive realizate de Andreea Medar integrează arta textilă, materiale organice și materiale industriale, alături de instalații video și sisteme de iluminare UV, folosite pentru evidențierea suprafețelor fluorescente. Un reper important și recurent pentru lucrările sale îl constituie transformările suferite de satul său natal, Racoți, vizibile atât în spațiul fizic, cât și în cel socio-cultural. Pornind de la documentarea unor elemente particulare familiare, Andreea Medar ajunge să imprime o dimensiune reflexivă, existențială lucrărilor sale, acestea devenind comentarii asupra efemerității și rezilienței.

Sarah Popuț

Sarah Popuț (n. 2001) este o artistă stabilită în Cluj, absolventă a Universității de Artă și Design din Cluj-Napoca. Practica sa include diferite forme de expresie vizuală asociate graficii, de la artă secvențială și ilustrație la gravură.
Lucrările sale au fost expuse în galerii și muzee din București, Timișoara și Cluj-Napoca precum ARCUB – Hanul Gabroveni, în cadrul expozițiilor DIPLOMA Show (2025) și Catalyst for Beginnings (2024), la Jecza Gallery în cadrul expoziției Garden of Hooks (2025) la Muzeul de Artă Cluj-Napoca în cadrul proiectelor Unboxed Stories (2023) și Restituiri (2018), precum și la The Cosmic House în cadrul expoziției a.gravat (2022).

Dacă romanele grafice, benzile desenate și ilustrațiile sale utilizează ficțiunea și imaginarul antropomorf pentru a analiza tipologii umane și mitologii contemporane într-o manieră ludică și satirică, seria Grădini marchează o schimbare de registru către o practică reflexivă și poetică. În cadrul acesteia, compozițiile sunt împinse aproape până la abstract, printr-un limbaj vizual caracterizat de rafinament și subtilitate, în care materialitatea capătă un rol esențial.

Bogdan Vlăduță

Bogdan Vlăduță (b. 1971) este un artist vizual român contemporan, care activează în București. A absolvit Universitatea Națională de Arte din București în 1996. L-a avut ca maestru pe Sorin Dumitrescu. În 2002, Vlăduță a obținut prestigioasa Bursă “Vasile Pârvan”, care i-a permis să petreacă doi ani (2002–2004) la Accademia di România din Roma pentru studii aprofundate. Sejurul la Roma s-a concretizat prin titlul de doctor obținut în 2007, iar în 2010 a co-fondat în București spațiul independent de artă contemporană Recycle Nest, unde a curatoriat expoziții timp de câțiva ani.

Printre expozițiile personale se numără: Vlăduță, Galeria U.N.A.B., București (1994); Picturi extreme, Galeria Catacomba, Muzeul Național de Artă, București (1999); Arte in cantiere, A.A.M. Architecttura Arte Moderna, Roma (2004); Roma, Muzeul Național Cotroceni, București (proiect dedicat Romei) (2007); Zwei Künstler aus Rumänien: Aurel Vlad (Skulptur) und Bogdan Vlăduță (Malerei), G5 Gallery, München (Germania), (2008); Urban Archaeology, Ana Cristea Gallery, New York (SUA) (2011); Stairs and Scaffoldings, Schleifmühlgasse 12-14, Viena (Austria) (2013); Întunericul din albul luminii, Relicvar Art Space, Cluj (2024); etc. Expoziții de grup: Pas d’accord avec Zeffirelli (performance fresco de Vlăduță), Muzeul Kiscelli, Budapesta (1994); Spațiu și timp, Galeria Galla, București (1997); The Other One, Dom Kultury, Bratislava, Slovacia (1999); 10 Pictori români contemporani, Santiago de Compostela, Spania (2009); Seeing the History: 1947– 2007, MNAC – Muzeul Național de Artă Contemporană, București (2018); Eros, your body as an excuse, MEAM – Muzeul European de Artă Modernă, Barcelona, Spania (2020); Când pictez știu că voi muri! – Un eseu vizual despre van Gogh, Galeria Sector 1, București (2022); Întunericul din albul luminii, Galeria Relicvar, Cluj (2024) etc.

Practica lui Bogdan Vlăduță este una ce cuprinde diverse medii artistice, cum ar fi grafica sau fotografia, însă cea mai mare parte din corpusul său de lucrări este alcătuită din pictură. Peisaje urbane, elemente ce duc cu gândul la Renașterea italiană cu care s-a familiarizat în timpul stagiului petrecut la Roma cât și naturi statice și personaje în medii dezolate sunt parte din imaginarul vizual al artistului. Toate acestea sunt redate în grisaille-ul ce îi este deja caracteristic. Iar lait motivul acestor lucrări, trecerea timpului, decăderea, este ilustrat într-un mod sensibil prin aceste griuri colorate.