18:00
The show explores the fragile relationship between a father and his son, bonds shattered by the secrets of the past, which surface as the waters recede. Starting from a legend of Lake Secu, we follow the story of a young woman who returns (in one way or another) to her native village to uncover the truth of a past tragedy. Thus, a psychological drama is born, blending harsh realism with touches of the fantastic, a performance that reveals traumas, regrets, and the desire for liberation. The lake becomes a (more or less) silent witness to those who sink into the depths of their own mistakes and those who seek to break through to the light.
‘For as long as I can remember, I’ve been afraid of water. Maybe because you never know what’s beneath you. Maybe because I never learned to swim. Or maybe I never learned to swim because I’m simply afraid of water. I think I was fourteen when I heard that there’s a village in Lake Secu. That when there’s a drought and the waters recede, you can see the cross from the church steeple. That among the ruins of the houses at the bottom of the lake haunt some sea monsters, giant catfish of six or seven meters, which can grab you by the leg and pull you into the deep. And I wondered then (and I still wonder now) who the people who lived there were. If they built their houses themselves and how much they worked on them. If it was hard for them to leave. If they hid something in these houses and it’s still hidden now. And from my attempt to find answers to the questions above, a play with giant catfish was born.’ (Ionuț Vișan)
Duration: 1h 45min
Text
Ionuț Vișan
Direction
Horia Suru
Decor
Adrian Damian
Distribuția
Richard Balint, Mihai Andrei Pleșa, Theodora Pintilie, Oana Liciu Gogu
Original Music
Cári Tibor
Scenografie
Adrian Damian
Este scenograf, creator de spații scenice și instalații multimedia recunoscut pentru creațiile inovatoare și spectaculoase. Se evidențiază prin abilitatea sa de a integra adesea elemente de tehnologie și new-media în scenografiile sale, transformându-le în spații interactive fascinante.
A studiat scenografia la UNATC București iar de la terminarea facultății în 2010 și până în prezent a semnat peste nouăzeci de scenografii în toate teatrele importante din România și unele din străinătate cum ar fi Opera Grand Avignon (Franța), JK Theatre Opole (Polonia), Espoo City Theatre Helsinki (Finlanda), Theatre Festival Revelation Astana (Kazakhstan), Staatstheater Braunschweig (Germania).
Un loc aparte în cariera sa îl reprezintă colaborarea cu regizorul Mihai Măniuțiu alături de care a realizat peste treizeci de spectacole dintre care Rambuku laureat în 2018 cu premiul UNITER pentru cel mai bun spectacol al anului. Unul dintre cele mai importante proiecte a fost colaborarea cu faimosul regizorul Robert Wilson ca scenograf asociat pentru spectacolul Rinocerii la Teatrul Național din Craiova în 2014 urmat de participarea în 2017 și 2018 la Watermill Summer Program, NY. Pe lângă aceștia a colaborat cu mulți alți regizori consacrați precum Radu Afrim, Alexandru Dabija, Radu Alexandru Nica, Bobi Pricop, Peter Schnider, Roberto Bacci, Alexander Hausvater, Vlad Massaci etc.
A fost laureat cu multiple premii dintre care Cea mai bună Scenografie —UNITER 2016 și 2021, Premiul Vlad Mugur acordat de Teatrul Maghiar de Stat Cluj-Napoca (2024), Cea mai bună Scenografie — Asociația Criticilor de Teatru din Ungaria (2016), Cel mai bun Scenograf — Uniunea Artiștilor Plastici (2015), premiul Omul Anului în Teatru acordat de revista Cotidianul (2017) și altele.
Pe lângă profesia de scenograf în teatru și operă, Adrian Damian și-a dezvoltat cercetarea artistică în zona instalațiilor multimedia, folosind mijloace new media și tehnologii diverse. Fie că e vorba de căști neuronale (Laboratorul de Imaginar 2017, 2018), roboți industriali (Who Am I 2020) sau senzori de mișcare și camere de tracking (Network of Emotions, 2021 și SynergyX, 2024 ambele prezentate în RDW) instalațiile ce-i poartă semnătura se remarcă prin profunzimea ideilor exprimate și a emoțiilor transmise.
În 2023 a reprezentat România la Cvadrienala de Scenografie de la Praga (PQ2023) cu instalația The Bridge, lucrare ce a fost ulterior expusă și la sediul Institutului Cultural Român cu ocazia Festivalului Național de Teatru. Din 2017, activitatea sa a fost strâns legată de Teatrul Odeon, unde a deținut mai multe funcții, inclusiv Scenograf, Consultant Artistic și Director General Adjunct.
Este Președintele Centrului Român OISTAT (Organizația Internațională a Scenografilor, Tehnicienilor și Arhitecților de Teatru), centru pe care l-a reînființat împreună cu un grup de artiști în 2022. În această calitate s-a implicat în mai multe proiecte și programe relevante pentru breaslă precum conferințele Next on Stage, tabăra de scenografie International Program in Scenography, lansări de carte, albume, a curatoriat expoziții tematice și multe altele. În 2024, a fost Directorul General al Bienalei de Scenografie București, eveniment reluat după o pauză de 32 de ani.