Elektra

Pregăteam un concert.
Electra este coarda de chitară pe care am ciupit-o cu toții în viața noastră.
Electra este vocea absorbită adesea de ființa noastră interioară.
Electra este voința noastră reprimată, privirea noastră neputincioasă din tramvai spre un parc verde.
Electra este propria noastră mantră a neputinței.
Electra este lumina care strălucește prin ferestrele bisericilor la anumite ore, inundată de un oarecare parfum de flori.
Electra este trecerea peste o cale ferată pe care te temi să o traversezi cu căștile în urechi.
Electra este sunetul bătăii în ușa de alături, doar pentru ca ușa să fie deschisă de propriul tău destin, fără să știi dacă vei fi lăsat înăuntru.
Electra este aplicația de meditație la care te-ai abonat, dar pe care nu ai deschis-o niciodată.
Electra este patul tău cald, lângă care ai învățat să te rogi cu bunica ta.
Electra este vântul care îți lovește casca de motociclist pe o autostradă care trece pe lângă un câmp de rapiță.
Electra este liniștea în urma căreia o privire începe să fredoneze încet.
Botond Nagy – regizorul spectacolului

O scenă bine delimitată, cu podeaua și pereții acoperiți în totalitate cu… lână albă. Deloc întâmplătoarea opțiunea lui Dragoș Buhagiar pentru acest decor, trimiterea la Lâna de Aur și semnificația acesteia în mitologia greacă este evidentă. Până la urmă, totul se rezumă la lupta pentru putere.
Nona Rapotan: Electra și rostul istoriei, bookhub.ro, 28 iunie 2023