17:00
Un proiect colectiv realizat de studenții din anul I, secția Modă – Universitatea Națională de Arte din București.
Coordonatori: Lector univ. dr. Sergiu Chihaia și Marian Pălie. Un proiect sprijinit de Irina Schrotter.
„Se pare că această valorizare imaginară a părților corpului derivă dintr-un tip de ipohondrie erotizată. Ipohondria e o investiție imaginară care, conform teoriei timpurii, constituie o proiecție libidinală a corpului-suprafață care, la rândul ei, stabilește accesibilitatea epistemologică a acestuia. Ipohondria desemnează aici ceva de tipul unei delimitări sau producții teatrale a corpului, una care oferă contururi imaginare eului însuși, proiectând un corp care devine prilej de identificare și care, în statutul său imaginar sau proiectat, este pe deplin firav.”
— Judith Butler
Într-o lume în care corpul este constant modelat, reglementat sau idealizat, proiectul colaborativ „Bodies That Matter” se constituie ca un act de reflecție, rezistență și (re)prezentare. Inspirat de gândirea filozofică a lui Judith Butler și de volumul său omonim – Bodies That Matter –, proiectul își propune să răspundă la întrebări esențiale: Ce înseamnă un corp care contează? Cine are dreptul să fie văzut, simțit, îmbrăcat, protejat, expus? Studenții din anul I au fost invitați să exploreze, pentru prima dată, limitele corpului ca formă, spațiu și simbol. Materialul vestimentar devine un teritoriu fragil și tensionat, în care pielea, carnea, absența, urmele și dezintegrarea formează un limbaj cu o gramatică unică.
Piesele colecției poartă urmele acestor căutări: corsete deconstruite, cu blene expuse ca niște coaste fragile, care refuză să mai strângă corpul în tipare normative; volume ample ce sugerează o corporalitate în colaps, dar încă vie, încă prezentă; texturi în tonuri neutre, evocând degradarea, trauma, dar și renașterea; tricotaje supradimensionate, tensionate până la rupere, care lasă pielea să respire, să strige.
„Bodies That Matter” nu este o colecție despre frumusețe în sensul comun și convențional al termenului. Este un exercițiu despre urmele pe care viața le lasă pe corp. Despre corpurile uitate, marginale, despre durere, dar și despre deformare ca expresie a degradării. Astfel, fiecare piesă devine un manifest pentru eliberarea corpului de normele și standardele care îl constrâng.