2025
Afișul (cultural) este o formă de comunicare vizuală accesibilă și puternic ancorată în istoria designului grafic, care transformă informația în mesaj. Acesta este legat de mișcări artistice importante, poate fi încadrat din perspectiva stilurilor, de la cele Art Nouveau la stilul Internațional Tipografic și nu numai, dar și din cea a evoluției proceselor și mediilor de producție, care au deschis un spațiu al experimentului aflat mereu la intersecția dintre explorare artistică și iscusință tehnică. Afișul este performativ, asemănător unui act de vorbire, care apelează și trebuie să convingă într-un timp foarte scurt pe cineva de ceva, i.e. să cumpere, să vadă, să exploreze, să mobilizeze, să informeze, să îndemne. Și face acest lucru prin combinația abilă dintre text, formă și imagine, reușind să speculeze relația dintre atractivitate estetică și economie de limbaj în fața unei audiențe. Afișul nu ne răspunde doar la despre ce e vorba, ci și ce vei găsi acolo. Acesta face un efort de convingere, de persuadare, prin apel la experiența pe care urmează să o aibă cineva (i.e. vom identifica stilul muzical al unui festival, genul unui film dacă e o producție cinematografică, tipul de concert dacă e tematic etc.).
Expoziția Almost Black & White își propune un decupaj subiectiv și personal din istoria culturală a afișului românesc. Aceasta reprezintă o selecție din patrimoniul studioului Daniel & Andrew Creative Advisory, cu scopul de a invita la reflecție asupra utilității publice și a rolului pe care îl joacă această formă de artă publică în constituirea unei culturi a pluralismului de sensuri, afecte și atitudini colective. Aflate în acest context, prin afișe se produce o negociere de valoare dincolo de eficiența lor comunicațională, care merge dincolo de scopul pentru care au fost realizate. Prin urmare apelăm la memorie vizuală, la limbaj metaforic și la imaginație pentru a le citi, acestea dezvăluindu-și rolul educativ și contribuția la dezvoltarea limbajului vizual modern. „Aproape în alb și negru” este un anti-clișeu, în care de multe ori picăm, este o ironie la adresa reprezentărilor mentale ale percepției despre ce reprezintă spațiul cultural. Aproape că suntem în alb și negru, dar mereu avem un surplus, un detaliu sau un artificiu care nuanțează un înțeles. Așa sunt și afișele, expresii cu efecte aproape știute, dar care scapă de efectul totalizator al înțelegerii. Aproape că ne conving.
