Dialog atemporal

„Pe masura ce trec anii, ma gandesc tot mai intens la obarsii, ale artei, ale omenirii, ale mele.​ Imi amintesc anii copilariei mele moldave peste care se suprapune mai tarziu o zestre transilvana. Acea privire ce vine din copilaria mea filtreaza lumea, obiectele si relatia cu natura inconjuratoare. Ma ajuta sa descopar mistere, imi pastreaza nealterata starea de uimire. Ea imi starneste in continuare curiozitatea, dorinta chiar ghidusa uneori de a dezvalui o lume ascunsa, de a patrunde in una secreta, ma determina sa calc pe granitele unor teritorii interzise, ma face sa cos si sa descos efemerul, sa construiesc “castele” (numite azi “instalatii”), sa retraiesc si sa compun acele prime senzatii si contacte cu forme generoase, cu senzualitatea rotunjimilor.

Astfel descopar un Paradis hasurat cu sute de kilometrii de fire si fibre textile, descopar aurul in pulberea ierburilor fanate. Simt acest imbold de a darui celorlalti bogatia pe care o vad dincolo de valul lucrurilor si materiilor umile. Amintirile si trecutul, traditia, imi vorbesc, iar lumea vegetalelor se anima prin ele, se decupeaza si se ordoneaza dupa alte criterii. In lucrari sunt depanate povestiri despre credinte si ritualuri romanesti, despre arhetipuri ce ne guverneaza. Seminte hipertrofiate si elemente ale naturalului si organicului se multiplica si genereaza o lume noua de inceput, de noi rodiri.”​ (Mariana Gheorghiu)

„Acolo unde gaseste conditii prielnice, viata infloreste. Ce forta nevazuta de dincolo de timp si spatiu face ca un fir de iarba sa iasa prin fisura unei pietre sau o floare sa se deschida dintr-un muschi crescut pe o stanca? Marele mister din spatele a tot ceea ce vedem nu va putea fi niciodata reprezentat. Ceea ce vreau eu prin creatiile mele de ceramica este sa trimit inima dincolo de vizibil, dincolo de forme, sa generez o stare de inocenta care sa te faca sa taci si sa expansionezi. Pentru mine iubirea adevarata este a fi si a vedea conexiunea cu tot si toate, dincolo de minte si de forme iluzorii. Exista totusi o limita pana la care arta poate sa exprime asta, iar dincolo de aceasta limita, doar tacerea si priceperea privitorului poate ajunge. Chiar si in limitele dualitatii noastre, jocul subtil dintre contrarii isi are frumusetea lui: efemer si etern, delicat si puternic, mic si mare, luate impreuna formeaza intregul. Dincolo de intentia exprimata a creatorului, orice creatie contine mai mult decat atat, ceva ce vine din acel mister despre care vorbeam si care se manifesta liber si nelimitat.

Imi place sa cred ca acea minte mai mare decat noi a generat idea expozitiei dialog dintre mine si Mariana Gheorghiu. Eu lucrez cu pamanturi, Mariana cu ierburi. Nu ne propunem nici asemanari, nici contraste ci doar sa fim noi insine si sa avem incredere in forta nevazuta care ne ghideaza bucuria creatiei.” (Ionela- Sandrina Mihuleac)