Acces liber
2025
Traversăm o epocă în care sensul este recunoscut, amplificat și erodat de imagine. Actul de imagine interoghează viața dublă a simbolurilor: ca ancoră a memoriei colective și ca entitate maleabilă care remodelează dorințele și aspirațiile. Imaginile devin artefacte active și afective care, așa cum susținea Aby Warburg pot susține eul dar îl și pot deteriora.
Numele expoziției Iconia provine din cuvântul grecesc eikōn care înseamnă „imagine” sau reprezentare. Termenul românesc icoană derivă din aceeași rădăcină și este folosit în principal pentru a descrie imaginile sacre din tradițiile creștine. Orașul Iconium (cunoscut astăzi sub numele de Konya, din Turcia) și cuvântul grecesc „eikōn” sunt legate etimologic. Această corespondență, deloc întâmplătoare, este fertilă din punct de vedere cultural și istoric. Ambele au jucat roluri semnificative în contextul religios și cultural al regiunii.
Într-un sens cultural și social mai larg, un icon poate fi o persoană, un obiect sau un simbol care are o semnificație majoră. În contextul tehnologic, un icon este o mică imagine sau pictogramă utilizată în interfețele grafice ale utilizatorilor pentru a reprezenta programe, funcții sau fișiere.
Prin alegerea acestui nume, expoziția Iconia evocă ideea de imagine ca element central al experienței umane, subliniind atât dimensiunea sa istorică și culturală, cât și influența sa continuă asupra raporturilor din societățile contemporane. Iconia nu caută să răspundă la întrebarea ce este o imagine, ci mai degrabă ce face – cum seduce, divide, unește. Într-o lume saturată de simboluri care se luptă pentru supremație, expoziția ne invită să punem la îndoială cine controlează lexiconul vizual al epocii noastre și ce alchimii ar putea apărea când îndrăznim să-l refacem.
Artiști
Taisia Corbuț
Taisia Corbuț (n. 1997) este o artistă emergentă care și-a finalizat studiile la Universitatea de Artă și Design Cluj-Napoca. Încă din primii ani de educație universitară, Taisia și-a dorit să exploreze granițele dintre mediile artistice, evoluția operei sale concretizându-se într-o practică interdisciplinară.În demersurile sale artistice, Taisia Corbut se concentrează pe calitățile expresive ale liniei și formei, utilizând figura umană ca mijloc de expresie a vulnerabilității. Prin eliminarea detaliilor anecdotice, ea își propune să creeze un limbaj vizual care să surprindă esența singularității și introspecției. Lucrările Taisiei reflectă o simplitate a reprezentării, servind ca un memento puternic al importanței de a fi prezenți în lumile noastre interioare. Prin lucrările sale, ea urmărește să recreeze un spațiu de reflecție personală și să evoce o conexiune profundă cu propriile noastre emoții.
Anastasia Calinovici
Anastasia Calinovici (n. 1996) este o artistă interdisciplinară care lucrează în București, România. Dintre numeroasele moduri de exprimare și tehnici utilizate, recurente sunt intervențiile grafice sau de tip ,,object-art”, instalațiile și arta generată prin intermediul IA. Deși folosește elemente simbolice întunecate, referințe oculte și scene aproape ,,de groază”, abordarea ei vizează găsirea unui echilibru între lumină și întuneric, uman și non-uman, prezență și absență. Explorând aceste zone gri de tranziție, ea reușește să creeze realități distorsionate, în care toate dualitățile sunt fie unite, fie comutate. Odată ce vălul sensului opus este ridicat, arta ei ni se dezvăluie asemenea unui lucru nepământean, reunind frumusețea și teroarea pe care le presupune în egală măsură.
Vlad Olariu
Specializându-mă în principal în sculptură și instalație, arta mea explorează conceptul de monumentalitate și eroism. Se situează între eroism și anti-eroism, între monument și anti-monument, capodoperă și anti-capodoperă, punând sub semnul întrebării implicațiile lor politice, istorice, sociale sau personale. De-a lungul istoriei sculpturii, una dintre trăsăturile sale definitorii a fost celebrarea permanenței. Încă din vremurile antice, sculptura a fost strâns legată de monumentele funerare și cultul strămoșilor. Ulterior, a ajuns să onoreze și figuri proeminente, precum faraonii, liderii și regii, iar mai recent, eroii anonimi (soldați) ai Războaielor Mondiale. Acest scop comemorativ a necesitat durabilitate și, ideal, longevitate. Din acest motiv, materialele preferate au fost marmura, piatra și bronzul, recunoscute pentru aparența lor indestructibilitate. Acest lucru mă conduce la provocarea personală: crearea într-o epocă în care sculptura nu mai este venerată pe soclul său. Entuziasmul autentic și timpul care altădată erau dedicate realizării monumentelor atemporale s-au diminuat. Epoca eroilor, figuri simbolice care au modelat istoria, pare să apună. În consecință, lucrările mele utilizează adesea materiale „umile”, precum prefabricatele moderne de construcție, poliuretanul, rășina, spuma EPS, bitumul, cimentul, betonul celular, gips-cartonul, plăcile fibrolemnoase și altele. În plus, apare ironia în încercările de a imita materialele istorice, precum piatra, marmura sau metalul, pentru a crea iluzia perenității.
Robert Lőrincz
Robert Lőrincz (n. 1995, Sfântu Gheorghe), artist emergent al momentului a absolvit cursurile de licență și master (2017) ale Universității de Arte și Design Cluj-Napoca, sub îndrumarea lui Ioan Sbârciu. Trăiește și lucrează în Sfântu Gheorghe. Robert se inspiră din pasiunile sale pentru muzică, cinematografie și literatură.
Explorează însă și puterea vizualului inspirat din mitologie și simbolism. Personajele sale, puternic individualizate prin detalii precum vestimentație sau trăsăturile fizice, sunt surprinse într-o stare de reverie profundă, creând un spațiu mai degrabă neistoric. Primul solo show din București l-a avut cu expoziția “Eros/Thanatos” (2021), la Combinatul Fondului Plastic, spațiul expozițional Artsafe. În 2023 a urmat expoziția personală la Casa Avramide, din cadrul Muzeului de Artă Tulcea. Tot în 2023 participă la SCAF – Festivalul Internațional de Artă Contemporană, Sibiu, festival ce a adunat artiști de pe 5 continente. Atât în 2023, cât și în 2024, participă cu succes la Târgul Internațional de Artă Mobu, București. În 2024 a făcut parte din două expoziții de grup, ambele având loc la galeria The Institute, din cadrul Combinatului Fondului Plastic. Prima expoziție Figurativus Eklektikos, a cuprins doar artiști din portofoliu Sineva – Artă Importantă și a fost curatoriată de Raluca Ilaria Demetrescu, iar următoarea, Până când moartea ne va despărți, a adunat peste 20 de artiști importanți ai momentului și a avut aceeași curatoare. Despre mediile în care lucrează, Robert recunoaște că în desen este mai dezinhibat decât în pictură.
„Atunci când pictez, sunt parcă mai atent, mai rigid, parcă nu sunt total imersat în elementul meu cum sunt în desen. Îmi place să folosesc o analogie, când pictez mă simt ca şi cum aş merge pe gheaţă, ca şi cum aş încerca să îmi păstrez echilibrul pe gheaţă. Dar siguranţa asta vine cu experienţa. Oricum, pictura şi desenul se întrepătrund, deci nu sunt două domenii, două entităţi separate fără nicio legătură între ele.”
Lazăr Andrei
Arhitect și fondator al Studio Morfonovel propune ‘Cross-breeding design’ ca pe o practică de cercetare , prin care sunt îmbinate trăsături neașteptate pentru a crea noi specii de obiecte. Deși nu urmărește teme specifice, unele lucrări arată o înclinație către expresivitatea anatomicului sau a prezenței umane. Mediul său de exprimare este realitatea cotidiană, concretă, în care însăși experiența umană este privită ca o formă de artă performativă. Deghizarea artei sub masca funcționalului devine premisa ideală, conferind lucrărilor o integrare firească în scenografia vieții de zi cu zi.
Otilia Fiastru
Otilia Fiastru este bijutier și designer. Absolventă a Universității Naționale de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, lucrează ca designer și art director la proiecte atât comerciale, cât și culturale, precum Centrul Național al Dansului București, Muzeul Național de Artă Contemporană și Romanian Jewelry Week. În 2013 a fondat brandul de bijuterie contemporană Oval, unde este designer și creator. Piesele Oval au fost distinse cu Premiul MNAC la Autor Contemporary Jewellery Fair 2014 și cu The Special Accessory Design Award în cadrul IFS 2016, la Săptămâna Modei de la Londra. Din 2022 este co-organizator al evenimentului cultural „Piața de Artă și Design”. În noiembrie 2023, a realizat primul solo show Oval „The Way Out Is Through” la galeria Grotto din București.
Dragoș Bădiță
Dragoș Bădiță (n. 1987) locuiește și lucrează în București, România. A absolvit Universitatea de Artă și Design din Cluj și a expus in București, Taipei, Cluj, Londra, Copenhaga, Atena, Ghent, Mallorca, Roma, Leipzig, Stockholm, Como și Berlin. El lucrează în special cu pictura în ulei sau cerneală și recent experimentează cu arta generativă și animația.Lucrările sale sunt inspirate de momente din viața de zi cu zi, care devin încărcate de teme și stări de spirit existențiale și uneori mistice. Lucrările reflectă asupra caracterului temporar al experienței și asupra modului în care aceasta se conectează cu o înțelegere mai largă a realității, care aduce în prim plan idei privind relația noastră cu natura, cu corpul, cu ceilalți oameni, cu natura fluctuantă a sinelui, efemeritatea lucrurilor și limitele înțelegerii lumilor interioare ale celorlalți. Picturile sale figurative reflectă asupra influențelor picturale flamande și daneze, atingând un contrast contemporan cu alegerea sa de încadrare și îmbinarea motivelor și a peisajelor fantastice.
Ileana Oancea
Ileana Oancea este artist vizual cu 20 de ani de experiență. A terminat Universitatea de Arte din București în 2001. Are experiență pedagogică în două universități și doctorat în arte vizuale din 2006. Expune constant atât în galerii, cât și în spațiul public. Colaborează în proiecte de facturi diverse – tabere de artă, proiecte de grup pentru galerii, proiecte de sculptură monumentală de spațiu public, proiecte de arheologie experimentală. Deși am deja mai mulţi ani de când mă „joc” cu volumele mă simt încă la început de drum, fiecare compoziţie este o nouă provocare, caut materiale și forme noi de exprimare, încerc să nu îmi impun limite și să explorez diverse discursuri artistice. Mă atrage atât spaţiul specific al unei galerii de artă cât și cel public, pendulând astfel între cunoscători și necunoscători. Îmi place să mă exprim clar, să stabilesc o comunicare cât mai directă cu privitorii. Deja unele teme apar recurent, precum aripa și zborul, visul și realitatea, basmul… îmi place să combin materiale, să acord atenţie detaliilor, să centrez lucrările în jurul unor elemente preţioase.Mă atrag proiectele noi ce mă provoacă, ce mă obligă să caut în mine, ce mă ajută să mă descopăr și să descopăr, să învăţ și să cresc.
Cătălin Oancea
Cătălin Oancea s-a născut în orașul Râmnicu-Vâlcea în 1980, dar studiile superioare le-a terminat în București, unde a absolvit Universitatea de Arte, secția sculptură, și ulterior și masterul în Arte Vizuale, în anul 2006. Lemnul, ceramica, fierul, bronzul sunt materiale tradiționale des întâlnite în lucrările sale, dar abordează și materiale noi, precum felurite tipuri de rășini. Forma este pentru el o unealtă cu care decupează spațiul. Încercă mereu tehnici diverse, raporturi între materiale, contrast de texturi, caută forme și structuri în natură, simetrii rare. O lume imaginară de forme colorate ce contrastează cu griul și monotonia orașului, ce aduc un nou tip de viață, de locuire, ce parazitează și revitalizează imaginea sterilă a omniprezentului oraș. Formele derivă din microcosmosul biologic, având ca punct de plecare structuri microcelulare redimensionate. Ele sunt o poartă ce te transpune într-o altă lume, una a culorilor și a formelor neregulate, a jocului.
Andreea Ilie
Andreea Ilie (n. 2001) studiază în prezent Fotografia și Videografia la Universitatea
Națională de Arte din București. Practica sa artistică explorează relația dintre arhitectură și psihologia umană, în special privind postmodernismul, brutalismul și locuințele sociale. Utilizând fotografia, ceramica și metalul drept principalele sale medii de expresie, lucrările ei abordează teme legate de experiența colectivă și comunitate. Imaginile sale evocatoare și intervențiile sculpturale oferă o privire asupra complexităților structurilor sociale, susținând spațiile care promovează unitatea. Prin lucrările sale, ea tratează teme de fragmentare și izolare, încurajând reflecția asupra experienței umane. Practica sa invită privitorii să înțeleagă puterea acțiunii colective și potențialul transformării sociale.
Raluca Ilaria Demetrescu
Raluca Ilaria Demetrescu (n.1969, București) este artistă vizuală și curatoare din România care creează în diverse domenii artistice: desen, pictură, fotografie, obiect textil, broderie contemporană, ceramică, instalație etc.
A absolvit UNARTE (Universitatea Națională de Arte) București și Studii Avansate în Arte Plastice la Sorbonne Arts Plastiques Université, Paris. Trăiește și creează în București.
Curatoriază și coordonează ALERT studio Artist-run Space, platformă pentru cercetarea și promovarea producției artistice contemporane. Organizează expoziții în spații alternative, comerciale și oficiale. Expune în România și în străinătate în muzee, galerii de artă mainstream și tot felul de alte spații alternative.
Arta pe care o practic este intimistă, (auto)biografică cu fragmente de (auto)ficțiune. Chestionez mediul în care trăiesc: intim, social urban, abordez teme de gen și ale minorităților etnice și mă poziționez într-un ideologie feministă Abordarea subiectelor mele este imediată atât în domeniul activității artistice, cât și curatoriale.
https://www.instagram.com/raluca_ilaria_demetrescu/
Christian Roncea
Christian Roncea (n. 1998) este un artist și curator român care trăiește și lucrează în Bucuresti, Romania, și a absolvit Academia Regală de Artă din Haga (KABK) în 2020. Christian Roncea construiește lumi ce reflectă istoria artei, speculând un viitor distopic. Temele lucrărilor fac parte dintr-o cercetare în continuă dezvoltare asupra arhetipelor de „trickster” și a rolului lor în societate. Interesul său pentru aceste subiecte provine din dorința de a demistifica percepția (generaă) asupra artei și de a perturba narațiunile învechite abordând o manieră multi-liniară.
Andra Olaru
Andra Olaru este un designer român care trăiește și lucrează în București. Cu peste un deceniu de experiență în industrie, Andra Olaru este fondatoarea brandului ALMAZ, cunoscut pentru abordarea sa unică în creația de piese demi-couture. Prin ALMAZ, Andra Olaru explorează texturi și materiale diverse, aducând un spirit experimental fiecărei colecții și reușind să îmbine tehnici inovatoare cu elemente și detalii surpinzătoare. Creațiile sale sunt caracterizate de o estetică sofisticată și un finisaj impecabil, poziționând brandul ALMAZ în sfera exclusivistă a modei românești.
Mircea Cuza
Mircea Cuza (n.2001, Brașov, România – trăiește în București) este un tânăr artist vizual, interesat de concepte precum identitatea și libertatea. Memoria și introspecția sunt mijloace prin care cercetează relațiile dintre prezent și trecut, confuzie și claritate, viață și moarte. Practica sa variază de la tehnicile tradiționale ale picturii și desenului, la fotografie și obiect. Din 2024, este absolvent al secției de Pictură a Universității Naționale de Arte din București.
Toma Ștefănescu
Sunt un artist vizual și designer grafic din București, născut în anul 2000. Am absolvit Universitatea Națională de Arte din București, în cadrul Departamentului de Fotografie și Imagine Dinamică. În prezent urmez un masterat de comunicare vizuală la aceeași universitate. Lucrările mele vizează suprastimularea digitală și estomparea granițelor dintre virtual și real.
Utilizez frecvent distorsiuni și artefacte vizuale ca mijloace de exprimare a afectelor din peisajul tehnologic actual. De asemenea, sunt interesat de posibilitățile pe care imaginile le oferă pentru analizarea culturii online.
Alina Bobeică
Alina Bobeică (n. 2000, Găești, România – trăiește în București) Este un artist vizual interdisciplinar care oscilează între diverse tehnici, de la desen și imprimare până la obiect artistic și fotografie. Prin practica sa, Alina Bobeică interoghează probleme de identitate personală, relația dintre om și natură combinând ingrediente vizuale în căutarea unui limbaj ascuțit, dulce-amar. Impulsul creativ este declanșat de nevoia de a scoate la suprafață trăiri personale prin metafore față de care privitorul își poate descărca propriile experiențe. Este absolventă a secției de arte grafice a Universității Naționale de Arte din București, licență și master.
Medeea Ene
Medeea Ene (n. 1996) trăiește și lucrează în București, România. În anul 2019 a absolvit Universitatea Națională de Arte din București. Activează în domeniul vestimentar iar din 2020 lansează propriul brand omonim.
Creațiile sale explorează un discurs feminin dar subversiv unde elementele de design se îmbină cu mesajele artistice. Deconstrucția tiparului, masculinitatea dar și universul senzualității sunt înglobate în creațiile sale, prezentate publicului în doua colecții anuale. În 2022 primește premiul pentru debut în cadrul Elle Style Awards pentru Best Young Designer.
Andrei Nuțu
Andrei Nuțu (n. 1996, România) este un artist vizual activ în Cluj și București, a cărui practică se centrează pe explorarea picturii figurative prin tehnici diverse, cu o atenție deosebită pentru ulei și cărbune și mai nou, frescă. Lucrările sale se află în colecții private din România, Anglia, Grecia, Macedonia de Nord, Austria, Italia, Spania, Germania și Hong Kong. Andrei a absolvit Facultatea de Arte Plastice a Universității de Arte și Design din Cluj-Napoca și a desfășurat un semestru de studii la Accademia di Belle Arti di Roma. Proiectul său de licență, METANOIA, a fost expus în Cluj, București și Atena. După absolvirea studiilor masterale cu proiectul MARTIRIU, Andrei s-a stabilit în București, unde continuă să experimenteze integrarea frescei, o tehnică clasică, în contextul artei contemporane. Prin intermediul lucrărilor sale, Andrei urmărește să exploreze relațiile între tradiție și inovație, între tehnici istorice și limbajul vizual al prezentului, fără a renunța la o abordare riguroasă și introspectivă a procesului artistic.
Emil Cristian Ghiță
Emil Cristian Ghiță a studiat în cadrul Universității Naționale de Arte din București, specializarea Sculptură. Practicile sale artistice se extind în direcții și medii diferite, precum sculptura, fotografia, instalația artistică. Interesele sale sunt variate, de la explorarea relației dintre estetica industrială și cea figurativă, la curentele post-umanismului și trans-umanismului, cercetarea și documentarea arhivelor, alături de interesul pentru noile tehnologii. În ultimii ani, ecologia și proiectele legate de dezvoltarea culturală și comunitară au jucat un rol semnificativ în activitatea sa ca artist și manager cultural.
Setup
Robert Marin
A cofondat în 2001 biroul de design și arhitectură Square One în care a activat ca arhitect principal, a cofondat în 2008 biroul de design și arhitectură Nuca Studio în care activează și în prezent ca arhitect principal.
Cîteva distincții și participări la evenimente importante: Premiul 1 pentru arhitectură de interior al BAB, Premiul Henkel pentru Artă, participare la expoziția Nature Design pentru Museum fur Gestaltung Zurich, lucrări publicate în cărți și reviste de specialitate editate de Frame Publishers, Taschen, Lars Muller Publishers, Gestalten.
Curator
Marian Pălie
Marian Pălie (n. 1978) locuiește și lucrează în București, România. Încă din primii ani a dezvoltat un interes pentru estetica contemplativă, studiile care au urmat susținând aceasta înclinație: filosofie, teologie, antropologie culturală. Este licențiat în filosofie și teologie cu o lucrare despre ”Post-anticipațiile modernității”, masterand în strategii de modă și costum (2013) și doctorand (în curs) la Universitatea Națională de Arte din București. Activând în zona interdisciplinară, Marian Pălie conectează mai multe arii de interes precum fotografia, colajul nonfigurativ, meta-stylingul aplicat și teoretizat, instalațiile video, curatoriatul, designul bibliofil. Teme precum reforma, explorarea corpului, contrastul și coabitarea dintre vizibil și invizibil, analiza suprematismului emoțiilor, descompunerea corpului într-o filosofie post-umană prin fotografiere sunt adesea regăsite în lucrările și scrierile sale.