2026
Există absență care nu înseamnă lipsă, ci prezență restructurată, calmă și delicată persistență. Există tăcere ce nu anulează și nu neagă, ci evocă sau chiar instituie. În expoziția The Shadow to my Light, elegantele fotografii realizate de Ingrid Dan construiesc un teritoriu vizual în care timpul apare concomitent implacabil și suspendat, iar greutatea metafizică și emoțională a celor nevăzute din spatele banalului vizibil este mai mult învăluitoare, decât apăsătoare. Astfel, fotografiile alb-negru, poetice și intime, ale lui Ingrid Dan generează o atmosferă melancolică, dar într-un fel neobișnuit: frumusețea pare să sublimeze elementul de regret din dispoziția melancolică și să o infuzeze cu o vagă bucurie.
Lucrările sale vorbesc despre fragilitate, memorie și urmele afective pe care, paradoxal, trecerea timpului le facilitează, dar le și estompează. Artista scrutează aparentul banal, însă cu o acuitate emoțională care devine forță transformatoare: obiectele, gesturile, colțurile de realitate insignifiante și nepretențioase devin subtil, aproape pe furiș, metafore vizuale ale duratei, ale relației sufletului cu trecutul personal și colectiv. Prezența este adesea invocată prin absență. Figurile umane se insinuează discret sau sunt substituite de spații goale, de umbre, de relicve. Persoanei i se substituie urma, semnul, gestul, obiectul, dar prin aceasta persoana nu își pierde puterea afectivă, relevanța emoțională. Persoana devine urmă, în timp ce trecutul, ca mod impersonal al timpului este personalizat, ca amintire și obiectul frust devine memento. Iar toate aceste atribute sunt circumscrise de calitatea esențială a fotografiei de bogată capacitate estetică și de profundă sofisticare: aceea că imaginile din fotografiile lui Ingrid Dan nu sunt atât reprezentări, cât mai ales prezențe, nu sunt atât amintiri, cât actualizări.
Această actualizare a memoriei este susținută tehnic și conceptual de o alegere deliberată a mediului analogic. Într-o eră a digitalului, Ingrid Dan, o artistă cu o formație riguroasă în istoria artei și o curiozitate intelectuală rafinată, optează pentru o abordare hands-on, procesând manual pelicula ca un act de rezistență în fața vitezei contemporane. Acest proces lent îi permite imaginii să devină un liant temporal, o punte între un trecut care s-a consumat și un prezent care îl recuperează afectiv. Influențată de estetica memoriei explorată de artiști precum Francesca Woodman, Vivian Maier sau Nan Goldin, Ingrid Dan nu documentează realitatea, ci o transfigurează.
Un element central al discursului său vizual este resemantizarea vulnerabilității. Depășind ideea romantică a ruinei sau a efemerului pur, artista îmbrățișează conceptul de antifragilitate teoretizat de Nassim Nicholas Taleb. În viziunea sa, obiectele fragile sunt definite de o capacitate intrinsecă de a rezista haosului și timpului prin însăși încărcătura lor emoțională. Astfel, banalul cotidian, împletirea dintre frumos și urât, dintre spectaculos și mundan, capătă o aură magică, devenind relicve afective.
În economia vizuală a expoziției, motivul scaunului sau patului gol devine paradigmatic pentru această poetică a absenței. Obiectul încetează să mai fie strict funcțional, transformându-se într-un spațiu de așteptare suspendat între prezență și lipsă, purtând o încărcătură meditativă, aproape funerară, ce interoghează tăcut. Atunci când figura umană apare, ea este adesea fragmentară sau ezitantă. Imaginea picioarelor care ating scaunul cu vârfurile, fără a se așeza deplin, transmite o stare de instabilitate și o refuzare a ancorării definitive. Este o „fantomă a amintirii”, o prezență evanescentă care sugerează o continuă ezitare între lumi — între a fi și a fi fost — unde vulnerabilitatea devine, paradoxal, o formă de forță estetică.
În ultimă instanță, demersul lui Ingrid Dan nu caută să ofere răspunsuri definitive, ci să deschidă un spațiu al regăsirii tăcute. Într-o lume marcată de entropie, fotografiile sale oferă o promisiune tainică: tot ceea ce este adăpostit în afect și frumusețe poate scăpa curgerii timpului, atingând o formă de atemporalitate.
Artist
Ingrid Dan
(n. 2000, Sighetul Marmației) trăiește și activează în Cluj-Napoca, fiind absolventă a specializării Istoria și Teoria Artei din cadrul Universității de Artă și Design din Cluj-Napoca. Profilul său artistic este definit de o sensibilitate rafinată și o curiozitate intelectuală riguroasă, evoluând de la experimente în grafică spre o practică fotografică asumată total, unde procesarea manuală a peliculei devine o extensie a actului creator.
Cu un spirit artistic singular și o personalitate creativă sofisticată, Ingrid Dan explorează timpul și memoria, insistând pe ceea ce persistă după dispariție. Creează compoziții intime ce surprind oameni, obiecte și scene din țesătura vieții cotidiene. Fotografiile sale investesc obiectele obișnuite cu statutul de relicve afective, încărcate de o aură poetică, evidențiind fragilitatea nu ca efemeritate, ci ca formă de antifragilitate.
În compozițiile sale, adesea alb-negru sau în tonuri tăcute, prezența umană este invocată subtil prin gesturi evanescente ce sugerează o ezitare între lumi. Imaginile sale nu sunt simple reprezentări, ci devin liante temporale între trecut și prezent, vehicule ale unei memorii colective ce sublimează melancolia într-o formă de atemporalitate estetică. Ingrid Dan a debutat ca artist expozant în 2025, în cadrul evenimentului „Praxis! Emergent Curator’s Days”, cu expoziția All is gone, and it all lingers, curatoriată de Xenia Tinca, lucrările sale demonstrând o capacitate sofisticată de a transforma obiectul frust în memento și amintirea în prezență continuă.
Curator
Xenia Tinca
(n. 1997, Gheorgheni) este absolventă a specializării de licență Istoria și teoria artei și a masterului de Practici curatoriale contemporane din cadrul Universității de Artă și Design din Cluj-Napoca, unde în prezent își desfășoară cercetarea doctorală. Istoric de artă, curator și educator, este o profesionistă dedicată explorării și comunicării artei contemporane prin practici curatoriale sensibile și colaborative. Cu o formare academică solidă în istoria și teoria artei și un parcurs profesional ce îmbină managementul de proiect, cercetarea și educația artistică, Xenia a coordonat și curatoriat numeroase expoziții în spații culturale diverse, de la muzee (Muzeul de Artă Cluj) până la galerii sau spații de artă independente (Quadro Gallery sau La Cave – Institutul Francez din Cluj, unde a gestionat programul curatorial pe o perioadă de un an). În 2025 a curatoriat în cadrul „Praxis! Emergent Curators Days”.
Activitatea sa se remarcă prin promovarea artiștilor emergenți, construirea unor narațiuni curatoriale coerente și implicarea în toate etapele organizării unui eveniment artistic — de la cercetare și redactarea textelor, la logistica transportului de lucrări și comunicarea cu partenerii. În paralel, a contribuit ca jurnalist de artă, oferind analize critice și interviuri care aduc arta contemporană mai aproape de public.
În prezent, Xenia îmbină reflecția teoretică cu practica curatorială, concentrându-se asupra temelor legate de traumă istorică și memorie vizuală. Empatică, riguroasă și orientată spre dialog, ea construiește spații de întâlnire între public, artiști și idei, în care arta devine un canal viu de comunicare culturală.