2026
Înainte ca un obiect să apară, înainte ca o suprafață să fie impregnată sau ca un volum să se configureze, apare o tensiune — o forță care precede intenția și guvernează actul creator. Cum decide intangibilul că are nevoie de un corp?
Expoziția se formulează ca o tapiserie senzorială în care spiritul se revelează ca o forță în mișcare — ce pătrunde materia, o locuiește, persistă în ea și este transmisă de la artist la privitor într-un schimb magnetic de energie, ale cărui efecte sunt ireversibile. Totusi, aici, spiritul nu este opus corporalului; el devine vizibil tocmai prin contact, presiune, repetiție, acumulare. Un câmp material modelat de forțe care traversează corporalitatea și lasă amprente persistente în urma lor.
În economia expoziției, forma apare prin moduri antipodice de traducere, la fel de opuse precum corporalitatea și imaterialitatea. Uneori, spiritul este imprimat prin forță fizică, acolo unde tensiunea, greutatea, chiar brutalitatea modelează prezența materială. Alteori, el este țesut delicat prin acumulări lente de semne și gesturi, cartografiind peisaje imaginare care se desfășoară prin densitate și atingere, mai degrabă decât prin reprezentare. În alte situații, este articulat cu o precizie tăioasă, generând volume care intrigă prin claritate și rezistență. Uneori apare aproape șoptit, într-o repetiție care se desfășoară fără grabă, devenind o mantră ermetică și captivantă.
Expoziția cartografiază o paleta de abordari, aflate in relatie de polaritate, prin care impulsul creator capătă formă. Discursul oscilează pe de o parte, între expunerea nemijlocită a forței brute impregnate în materie (Szilard Gaspar), rigoarea repetitivă a gestului care se solidifică în suprafețe netede din grafit (Norbert Filep), precizia categorică, printr-o suită de volume sculpturale care chestionează scara și functionalitatea (Radu Abraham). Pe de altă parte, se conturează ambiguitatea intrigantă rezultată din suprapunerea obsesiva de simboluri care se compun simultan în micro/macro universuri vizuale și semantice (Radu Oreian), austeritate formală care devine suport al afectului (Olah Gyarfas), fragilitatea intuitivă a formelor la intersecția dintre medii (Sorina Cotea) și utilizarea corporalității ca instrument de investigare a relațiilor individ-environment.(Nona Inescu).
Angoasa și sublimul se conjugă revelând tensiunea inevitabilă a naturii umane, printr-o juxtapunere metaforică de înțelesuri, semnificații și medii opuse, care coexistă într-o stare de imperfecțiune inseparabilă. Împreună, aceste lucrări nu descriu spiritul; ele îi întruchipează trecerea, mișcarea sa continuă către permanență.
Corporalitatea este centrală acestui proces, corpul apărând nu ca un loc, ci ca un mijloc de transmitere a ceea ce numim spirit sau impuls. Gestul, munca și constrângerile funcționează ca instrumente prin care impulsurile interioare sunt traduse în materie. Materialele — hârtia, metalul, textilul, lemnul, piatra — păstrează memoria acestor interacțiuni. Suprafețele rețin presiunea, structurile conservă tensiunea, straturile opun rezistență grabei.
Spiritul circulă de la corp la materie, de la materie la percepție — marcat de fricțiune și contrast — lăsând o urmă reziduală care îl transformă ireversibil pe privitor, rămas sub vraja încântării.
Expoziția se desfășoară ca un spațiu ritualic, în care lucrările apar ca artefacte contemporane — expuneri arheologice ce poartă sufletul timpului nostru și reziduul experienței trăite. Suprafața dintre material și imaterial devine poroasă, printr-o succesiune de acte cu consecințe durabile, în care materia devine purtătoarea impulsului interior, iar corpul devine o simplă interfață între sine și membrana lumii.
Artiști
Radu Abraham
Radu Abraham- (n. 1988, Cluj-Napoca) este designer de obiect, a cărui practică se definește printr-o estetică puternică si contrastantă – un colaj de lemn, sticlă, metal sau plastic, folosite în proporții si asocieri variabile. Obiectele sale, de la piese mici de colecție la mobilier de dimensiuni mari, ediții limitate sau creații unicat, construiesc un limbaj vizual coerent, cu o volumetrie robusta, aflat la granita dintre funcțional și sculptural.
Practica lui e ancorată în proces și în experimentul cu materialele; modul în care acestea reacționează, limitele lor și felul în care pot fi puse la lucru îi ghidează constant explorările, dând formă unor obiecte sincere, în care se citește atât intenția, cât și felul în care au fost construite.
In obiectele realizate, forma primează adesea asupra funcției, oferind o prezență distinctă fiecărei lucrări, iar in centrul procesului său creativ stă execuția propriu-zisă – o abordare meditativă și manuală, care nu doar fundamentează obiectele, ci le și inspiră în permanență.
A participat cu lucrările sale la diverse expoziții de grup sau personale, in tara si in strainatate.
Sorina Cotea
Primul curs de biijutier l-am urmat în 2017, în București, după cinci ani de design vestimentar și costume. Ca artist ancorat în practica și tehnicile specifice acestui meșteșug, explorez natura elementară a argintului și bronzului, pe cale de apă și foc, cu ajutorul unor unelte dintre cele mai simple și universale. Iscodirea intuitivă a lumii ce mă înconjoară stă la baza întregului meu proces creativ, o investigație subtilă de dezvelire și revelare, adânc înrădăcinată în studiile de Filosofie din facultate.
Împletesc elemente de mitologie personală și arhetipală cu forme și structuri în general abstracte, dintre care unele purtabile. Experimentez cu ceară, argint, bronz, și mai nou cu hârtie și text, într-un fel de tălmăcire imaginativă a elementelor mediului natural și cultural în care mă regăsesc.
Norbert Filep
Norbert Filep este un artist contemporan român care trăiește și lucrează în Cluj-Napoca. În ultimii câțiva ani, opera sa a parcurs practici diferite, articulate în principal prin utilizarea desenului ca mediu și mecanism central pentru abordarea sa conceptuală asupra abstracției. Fie că folosește linii simple trasate cu rigla, grile preluate din elementele de bază ale desenului tehnic sau texte împrumutate din diferite cataloage sau reviste de artă, vocabularul său se bazează pe un concept simplu, definit de informația în sine. În acest fel, el este angajat în descoperirea de noi posibilități în abstracție, prin redefinirea diferitelor procese de generare a informației prin acumulare și repetiție. Astfel, rezultatul este definit de diferite serii de lucrări, construite în mai multe straturi de grafit sau, uneori, alte materiale, precum sticla, dezvăluind teritoriile sale abstracte unde privitorul este încurajat să descifreze dialogul ce se relevă lent între material, instrumente și procesul care generează fluctuații delicate în interiorul rețelei lucrării. Apariția volumului, a elevațiilor, a urmelor și a îndoiturilor în fibră — rezultate ale interacțiunii dintre elasticitatea celulozei și creioanele dure de grafit, echer sau șabloane — relevă tactilitatea sculpturală a lucrărilor, marcată de procesul obsesiv de aplicare meticuloasă a straturilor într-un mod absurd, similar cu absurdul societății noastre digitale. Din punctul său de vedere, societatea noastră se află în cel mai important punct al istoriei; un punct în care totul devine din ce în ce mai accelerat și imaterial, iar dimensiunile fizice care ne-au construit societatea trecută se estompează… acesta este motivul principal pentru care am ales să exploatez aceste domenii (desene tehnice, texte, cărți etc.), deoarece acestea sunt domeniile care odinioară ne-au desenat societatea, casele, mașinile, obiectele de zi cu zi. Astăzi, ele par a fi toate calculate…. Printre expozițiile sale personale se numără: Mapping the paper, Galeria Sector 1, București, 2018; Simple things, Pilot Art Space, Fabrica de Pensule, Cluj-Napoca, 2018; One after another, Galeria Mie Lefever, Gent, 2019; Art Rotterdam Fair, Rotterdam, 2020. Lucrările sale au fost incluse în mai multe expoziții de grup: The little thing that counts, Galeria MARRA/NOSCO, Bruxelles, 2022; Mirror, Mirror, CFHILL, Stockholm, 2021; Electric Crossroads, Bubble n Squeak, Bruxelles, 2021; După 12 ani, Muzeul Național de Artă Contemporană (MNAC), București, 2020; Out of blue, Muzeul de Artă Recentă, București, 2020; Limba maternă, Galeria Sector 1, București, 2019. Lucrările sale sunt incluse în colecții private și publice, cum ar fi Muzeul Național de Artă Contemporană (MNAC), București, Muzeul de Artă Recentă, București și Colecția ING, București.
Szilárd Gaspar
Szilárd Gaspar este sculptor și artist performativ, fost sportiv de performanță în box. A studiat sculptura la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca, unde și-a dezvoltat practica artistică în direcția cercetării corpului ca mediu sculptural și performativ.
Demersul său artistic investighează relația dintre corp, materialitate și acțiune, abordând tensiunile dintre forță și vulnerabilitate, disciplină și expunere, control și pierdere. Practica sa se situează la intersecția dintre sculptură, performance și procese artistice orientate spre experiența fizică directă, în care corpul devine atât subiect, cât și instrument de producere a sensului.
Activitatea sa a fost recunoscută prin Bursa „Constantin Brâncuși” (2023), precum și prin Premiul Esterházy, acordat în cadrul Ludwig Museum – Budapesta (2025). Lucrările sale au fost prezentate în expoziții și contexte performative naționale și internaționale.
Trăiește și lucrează în Cluj-Napoca.
Oláh Gyárfás
Designerul și artistul Oláh Gyárfás a dat viață brandului românesc de modă anacronică Rozalb de Mura. El a fost forța creativă din spatele brandului Patzaikin, combinând moda cu ecotehnologia. Un univers de roz-alb înconjurat de fructe de pădure, cânepă și in alb, galben intens. Mixând o atitudine contemporană cu praf de stele. După cum s-a exprimat el însuși, simplu: „Mi-am asumat riscul de a fi modern”.
Oláh Gyárfás a lucrat întotdeauna cu o estetică de inspirație barocă, echilibrată de un minimalism auster, reconfortant. Călătoria sa spirituală a avut loc între seducția exercitată asupra sa de atelierul de croitorie al mamei sale și o rebeliune de tip Rei Kawakubo. Dualitatea acestor două lumi încă îl preocupă, la fel ca jocul dintre seducție – anarhie, artă – modă, design – sculptură, obiect – multitudine, identitate – tendințe purtate de vânt…
Oláh Gyárfás este interesat de spațiu, natură, detalii abstracte și calitățile sculpturale ale texturii. Prin sculptură, el încearcă să dezvolte această logică duală, generând partiții bine gândite și deplasări afective. Ceea ce rămâne este culoarea – albul, textura – cânepa, gama de forme elegante. Structurată într-o manieră conceptuală, opera sa este alterată doar de un sentiment profund de emoție. Văzută ca fiind enigmatică, pentru el, sculptura rămâne o provocare estetică.
Nona Inescu
Nona Inescu (n. 1991) trăiește și lucrează între Atena, Grecia, și București, România.
Și-a finalizat studiile la Universitatea Națională de Arte din București, după ce s-a format la Chelsea College of Art & Design din Londra și la Academia Regală de Arte Frumoase din Anvers.
Practica sa artistică interdisciplinară include fotografie, instalație, sculptură și lucrări video. Bazându-se pe o perspectivă teoretică și literară, lucrările se concentrează pe relația dintre corpul uman și mediu și pe redefinirea acestui subiect într-o cheie post-umană. Proprietățile mediatoare ale corpului sunt redate în mai multe moduri, proiectând o traducere a lumii condusă de afect, semnalându-și poziția de interfață între sine și realitate. Conceptele de timp geologic și interrelația noastră intensă cu mediul înconjurător compun o estetică a unei comuniuni primordiale contemporane într-o tehno-sferă organică și biologică.
Expoziții recente au avut loc la Galeria Catinca Tabacaru (București); Musée de l’Homme (Paris); Haus N (Atena); Galeria Gunia Nowik (Varșovia); Kunstlerhaus Wien (Viena); Lentos Kunstmuseum (Linz); Kandlhofer Galerie (Viena); Salonul de Proiecte (București); Brooke Benington (Londra); Sylvia Kouvali (Londra); Institutul Goethe (București); Le CAP Saint-Fons (Lyon); Kunstraum Kreuzberg (Berlin); Musée de l’Art Moderne et de l’Art Contemporain (MAMAC, Nisa); Radius (Delft); Spazio A (Pistoia); Bienala Art Encounters (Timișoara); KVOST (Berlin); Contemporary Fine Arts (Berlin); basis (Frankfurt), Tallinn Art Hall (Estonia), Museo della Montagna (Torino), printre altele.
Radu Oreian
Radu Oreian (n. 1984, Târnăveni, România) trăiește și lucrează în prezent în Franța. A obținut prima licență în 2005 la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca și și-a continuat studiile la Universitatea Națională de Arte din București, pe care a absolvit-o în 2007. Practica lui Radu Oreian are în centru mediile clasice ale desenului și picturii și explorează modul în care istoria, miturile antice și arhivele modelează societatea noastră și înțelegerea noastră asupra umanității. „Pictura sa moleculară” (Molecular Painting) reprezintă un format de lucrări tip miniatură, care pulsează de detalii și care intenționează astfel să atragă ochiul privitorului din ce în ce mai adânc în țesătura vopselei și, sperăm, tot mai adânc în natura și semnificația picturii. Firul roșu care traversează lucrările lui Radu Oreian este crearea unei noi amprente vizuale meditative, de o densitate aparte, care pare să existe într-o stare pulsatorie de tensiune și relaxare.
Radu Oreian a fost protagonistul mai multor expoziții personale: Galeria 1969, That magic light (New York, 2025); Galeria Nosco, Thiars, fountain of youth (Bruxelles, 2023); Galeria albertz benda, The wanderers (L.A., 2023); Galeria 1969, A sea of green and blue (New York, 2022); Galeria SECCI, limone limone (Milano, 2021); Galeria SVIT, Befriending the memory muscle (Praga, 2020, împreună cu Ciprian Mureșan); Galeria Nosco, Microsripts and Melted Matters (Londra, 2019); Galeria ISA, Farewell To The Thinker of Thoughts (Mumbai, 2018).
Printre proiectele sale instituționale se numără: Looking Anew and Beyond: Contemporary Romanian Art from the Collection of the Arthur Taubman Trust, Muzeul Taubman (Roanoke, Virginia de Vest); La Fondazione (Roma, 2020, expoziție personală); The Last Agora, Fundația Plan B (Cluj-Napoca, 2019) și Chasseur d’Images, Musée de la Chasse et de la Nature (Paris, 2019). Printre expozițiile sale de grup se numără: The three graces, Unit (Londra, 2024) și Despre sexul îngerilor, Galeria Nicodim (București, 2017).
Radu Oreian este reprezentat de Galeria 1969, Eduardo Secci și Galeria Nosco. Lucrările lui Oreian au fost achiziționate de Colecția Taubman (Roanoke), La Fondazione (Roma), Colecția Sandretto (Milano), Alberto Cehlebar (L.A.), Scott Mueller (Cleveland), Ian Gazes (Miami), Bogdan Roscic (Viena), Arun Nayar (Londra).
Curator
Andra Handaric
Între ipostazele de curator, artist și designer, Andra Handaric investighează prin practica sa intersecția ca modus operandi. Cu o formare care traversează arta, designul și studiile curatoriale, demersul său se conturează ca o perpetuă chestionare a tensiunilor care apar în spațiul dintre/într-un continuu in-betweenness, în care caută să valorifice potențialul simbolic al obiectelor și al formei ca narațiune.
A studiat la Instituto Europeo di Design (Barcelona), Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca și École Supérieure d’Art et Design Saint-Étienne, consolidându-și perspectiva transdisciplinară prin masteratul recent în Practici Curatoriale Contemporane (UAD). Intersecțiile dintre practica artistică, cultura materială și cercetarea teoretică sunt investigate printr-o serie de proiecte curatoriale care vizează obiecte de design, artă conceptuală și discursuri asupra identității.
Proiectele sale curatoriale recente, art/if/acts. Liminal Territories și art/if/acts. Spirit, Residual, reflectă interesul pentru dialecticile care modelează existența în contextul societății contemporane: trup și spirit, materialitate și transcendență, proces și prezență. Expoziția propune o lectură a creației ca devenire continuă, ca negociere între dimensiunea funcțională, estetică, simbolică și spirituală.