instalație
2026
Lucrarea explorează granița dintre mediul natural și producția industrială, evidențiind caracterul abiogen al obiectelor fabricate. Transformarea unei flori familiare, margareta, într-un obiect artificial plasat în peisaj, urmărește să atragă atenția asupra proliferării plantelor sintetice care imită viața, dar rămân lipsite de origine biologică. Astfel, ele devin simboluri ale esteticului manufacturat.
Prin contrastul dintre mediul natural și materialitatea artificială a florii, proiectul provoacă privitorul să contemple tensiunea dintre autentic și replică, între organic și manufacturat. În același timp, lucrarea sugerează o critică subtilă la adresa tendinței contemporane de a înlocui ecosistemele naturale cu simulacre artificiale – atrăgătoare vizual, dar incapabile să susțină viața reală, biodiversitatea sau procesele ecologice care definesc sănătatea planetei.
„Synthetic Daisy” devine astfel mai mult decât un exercițiu vizual: se transformă într-un comentariu asupra fragilității relației dintre om și natură. Evidențiază riscul dependenței excesive de mediile fabricate și estetizarea artificială a vieții. În această tensiune, privitorul este invitat să reflecteze asupra responsabilității față de mediul natural – singurul capabil să susțină viața autentică – și asupra materialului artificial, limitat, care nu poate substitui sau completa natura.
Artist
Miki Velciov
Miki Velciov (născut 1968, Dudeştii Vechi, Timiş) trăiește și lucrează la Timișoara. După un stagiu de 10 ani la Roma, în 2010 începe cursurile secției de pictură la clasa profesorului Cristian Sida, în cadrul Facultății de Arte și Design, Universitatea de Vest Timişoara. În scurt timp, Velciov îşi diversifică preocupările printr-o extindere a stratului pictural către zona abstractizantă a obiectelor, fotografiei și video-ului. Lucrarea sa de diplomă Dezrădăcinare (2013) se constituie, de altfel, ca o primă abordare a instalației anamorfice, în care pictura se îmbină cu elemente naturale plasate într-un context dinamic al percepției și a cărui imagine de ansamblu putea fi percepută într-un punct de vedere privilegiat. Conceptul lucrării dovedea preocuparea sa pentru teme actuale, precum fenomenul migrării ca o formă de a dezrădăcina omul din legătura sa directă cu glia, problematizând exploatarea excesivă a resurselor naturale și poluarea care distruge habitatele, sărăcește populația și cronicizează fenomenul de migrație.
Începând cu 2014, Velciov începe seria instalațiilor anamorfice cu punct de vedere privilegiat, precum Big Brother (2014), Oculus (2015, 2016) și Undă de şoc (2016), relevând omniprezența sistemelor de supraveghere ca o formă a controlului excesiv tipic societăților totalitare. În acelaşi timp, în lucrările Im cub de viață (2015), Vedere interioară (2015), In Terra Pax (2016), ori Sunet interior (2015), el radiografiază straturile mai mult sau mai puțin vizibile ale realității prin studierea elementelor primordiale ale naturii, cum ar fi pământul, apa, aerul, focul, dovedind o preocupare evidentă pentru natură. Astfel încât, prin fuziunea celor două direcţii, în intervențiile Turgidum (2018), ori Triandră (2019), instalația anamorfică este extinsă la scara peisajului, raportând iluzia controlului absolut şi imposibilitatea perfecțiunii utopice a sistemelor totalitare la perfecțiunea imbatabilă a ciclicității naturii.
În contextul crizei globale, Velciov devine din ce în ce mai conștient de diferența esențială dintre intervențiile cu caracter temporar sau permanent în natură, în care implementează elemente constructive raportate la scara peisajului, și intervențiile land art propriu-zise, în care reorganizează în sens artistic resursele locului până la revenirea lor completă în peisaj. Ambele intervenții se încadrează, însă, într-o categorie mai largă a artei site-specific practicată de Velciov, atât outdoor, în habitate sălbatice (Pădurea Verde, malul Cernei, țărmul Mării Negre, canalul Subuleasa, câmpul agricol de la Saravale, păşunea de la Gărâna, etc.), cât și indoor, în spații dezafectate care nu fac parte din circuitul cultural (Turnul Fabricii de Baterii, Atelierele STPT). De asemenea, odată cu intervențiile anamorfice în peisaj, Velciov acordă publicului un rol important, prin plasarea sa într-un punct privilegiat al percepției integralității operei, iar în intervențiile land art cu caracter participativ, precum Labirint, Balans, Râul de la Dealul Cerului și Biodiversitate de la Apoș, publicul devine parte integrată în construcția operei și în recepția mesajului artistului cu privire la ecologia și gândirea critică a artei contemporane.
Putem spune că Velciov își globalizează treptat aria de acțiune, dovedind o expertiză și o recunoaștere națională și internațională în domeniul land art prin participarea în expoziții și rezidențe, precum Grădina Botanică și Muzeul Național al Ţăranului Român + C din Bucureşti (2023), Electro Global Cluj (2023), Musée LAB Angers (Franța, 2022), Balcic şi Dazhdovnitza (Bulgaria, 2022), Cugesles-Pines (Franța, 2021), Gabrovtsi (Bulgaria, 2021), Cetate Arts Danube (2019), Méricourt, (Franța 2019), Villatalla, (Italia 2019), Adata AIR Plovdiv (Bulgaria, 2018), Danube Dialogue Novi Sad (Serbia, 2018), Rusenski Lom Natural Park Nisovo și Process Space Art Festival Russe (Bulgaria, 2016).