instalație imersivă
acces limitat
2026
Plecând de la premisa istorică ce ne creează un cadru al terorii internalizate – unde poate fi ieșirea? care ar fi un scenariu delusional care poate fi manifestat ca narativ alternativ la normă, ca un glitsch al istoriei? Ne încumetăm către o evadare din matrice sau ne satisfac strategiile #delulu comfortabile?
„Tales of the Dead” reprezintă faza finală a operei cum proiect multidisciplinar „Anul fără vară”, semnat de Elena Urucatu și Carlos Maté. Titlul trimite la iarna vulcanică din 1816, declanșată de erupția muntelui Tambora – o catastrofă climatică globală ce a adus foamete, boli și un an fără soare, în același timp cu afirmarea sensibilității melancolice a romantismului.
Instalația îmbină o operă imersivă, construită în jurul mirosurilor, cu o expoziție care pune sub lupă urmele materiale lăsate de spectacol. Împreună, ele evocă un „secol al XIX-lea punk și techno”, transformând galeria într‑un spațiu al excesului subiectiv, modelat de memorie, distorsiune și parodie.
Pornind de la legendara competiție informală de povești cu fantome de la Villa Diodati (Elveția, 1816 – Mary Shelley, Lord Byron, și alții), care a dat naștere unor mituri precum Frankenstein și Vampirul, lucrarea împletește teme precum extincția, captivitatea și refugiul. Fragmentele operei sunt prezentate într-o dioramă simbolică asemănătoare unei autopsii asupra propriilor sale rămășițe, folosind spiritul romantic ca formă de rezistență individuală împotriva capitalismului târziu și a saturației digitale. În centrul demersului stă întrebarea: mai poate fi arta un refugiu într‑o epocă dominată de captura algoritmică?
Curatoarea Laura Lopez Paniagua scrie despre această experiență:
„Ecrane video și amplificatoare Marshall, parfumuri și obiecte memoriale romantice, monștri și ruinele unui clasicism fals sunt prezentate ca o arhivă. Fragmentarea lor evocă mecanismele memoriei: odată ce evenimentele au trecut, nu rămân decât fragmente – mementouri din care să reconstruim povestea care a fost, sau poate să inventăm altele cu totul noi. Această reluare a operei nu este doar imperfectă, ci deliberat manipulată – un ecou distorsionat, o halucinație personală, o lume creată de fiecare dintre noi.”
Program
Miercuri, 13 mai: 16:00; 18;00
Joi, 14 mai: 12.00; 13.30; 15.00; 16.30
Vineri, 15 mai: 12.00; 13.30; 15.00; 16.30
Sâmbată, 16 mai: 12.00; 13.30; 15.00; 16.30
Duminică, 17 mai: 12.00; 13.30; 15.00; 16.30
Acces limitat, pe baza de inregistrare. Linkul pentru inregistrare va fi publicat pe 30 aprilie.
Artist
Elena Urucatu și Carlos Maté (RO, ES)
Elena Urucatu și Carlos Maté sunt un duo de artiști româno-spaniol care locuiesc și lucrează în Berlin. Explorează obiecte, sunet, video, biologie marină, parfumerie, mixologie și practici culinare în experimente performative și instalații cu caracter experiențial, realizate prin colaborări cu discipline care adesea depășesc sfera artei.
Prin aceste colaborări, ei propun construirea unei noi subiectivități: o perspectivă radicală, care transformă sinele nostru digital, temporar și lipsit de repere într-un refugiu vital. Lucrările lor generează spații intime, obscure și psihologice, aflate în tensiunea melancolică dintre universal și individual. În aceste contexte, arta devine singura strategie de supraviețuire în peisajul moral ruinant al capitalismului global târziu—firul fragil care ne ține conectați la o lume în colaps.
Lucrările lor au fost prezentate internațional în instituții precum Triennale Milano, Haus der Kulturen der Welt și Círculo de Bellas Artes, precum și în cadrul Bienalelor de la Ljubljana Biennale, Istanbul Biennial și Berlin Biennale. Printre premiile și rezidențele lor se numără Medialab-Prado și Irish Museum of Modern Art (IMMA).
Curator
Marlene Herberth
Marlene Herberth construiește în proiectele sale artistice și curatoriale ecosisteme vii, interconectate. Pornind de la antropologie și arhive vernaculare, împletește ritualul, ficțiunea și fractura politică în crearea unor medii imersive, unde memoria este sursă de inspirație pentru viitor. Lucrând cu fragmente — obiecte, simboluri, textile, arhive — construiește arhitecturi afective care conectează microistoriile cu imaginarul colectiv, activând patrimoniul ca infrastructură a transformării. Este co-fondatoare a KraftMade Research & Lab, alături de Alex Herberth, o platformă de programe centrate pe patrimoniu unde comunitatea, peisajul și istoria sunt colaboratori activi ai practicii lor.