Hidrophoria

Alexandra Boaru

Alexandra Boaru este o artistă multimedia a cărei practica provoacă conceptul de „uman” și impactul acestuia asupra exteriorului, asupra altora sau asupra ei înșiși. Una dintre temele principale văzute în lucrările ei este explorarea granițelor dintre a fi uman și a deveni altceva. Abordarea ei poate fi adesea descrisă ca fiind poetică, influențată de genul literar de ficțiune speculativă sau realismul magic și de conceptualismul anilor ’70.

Ana Ionescu

Ana Ionescu (n. 1999, București) este un sculptor care locuiește și lucrează în Londra, absolvind Royal College of Art în 2025, în cadrul programului de Masterat în Sculptură. Este activă în principal atât în UK, cât și în România..Practica ei artistică reflectă un interes profund pentru modul în care navigăm lumea exterioară și interacționăm cu obiectele – o experiență pe care artista o consideră influențată de nevoia noastră fundamentală de a găsi sens și de a ne poziționa ca figuri centrale în propriul univers. Această tendință egocentrică, în loc să fie criticată, este revendicată în lucrările sale ca sursă de multiplicare a interpretărilor.

Sculpturile ocupă un spațiu liminal, situat între realitate și o lume imaginară. Ele fac adesea aluzii la forme familiare, sugerând funcții performative sau corporale, dar sunt transformate într-un mod care încurajează proiecția subiectivă. Obiectul devine astfel un catalizator pentru interacțiuni imaginare, în care conexiunile trecutului coexistă cu noi narațiuni. Uneori, obiectul transcende statutul său pasiv pentru a întruchipa o entitate proprie – o exagerare care prinde viață în imaginarul nostru. Această metamorfoză, în combinație cu forma, dimensiunea și ergonomia, fuzionează materia corporală cu cea sculpturală.

Un motiv recurent în lucrările sale este dualitatea existenței materiale – tensiunea și fascinația contrariilor care coexistă. Această dialectică generează un tip de excitare vizuală și conceptuală, adesea cu accente de absurd. Artista explorează granițele agresivității prin integrarea unor elemente precum spini sau țepi pe sculpturi care evocă arme sau instrumente de apărare. În contextul securizant al galeriei, această confruntare este transformată: percepția obiectului se deplasează de la teamă la seducție. Contrastele sunt adesea accentuate de prezența fragilității sau chiar a abjectului, iar forma fizică devine expresia dorinței vizuale, a transformării și a sensurilor stratificate.

Ana Pașcu

Ana Pascu (n. 2000, România) trăiește și lucrează în București. A studiat Fotografie și Artă
Video la Universitatea Națională de Arte din București. În lucrările sale, figura umană este plasată dincolo de registrul identitar, unde devine vizibilă ca formă esențială și structură comună a experienței umane. Particularul este suspendat într-un cadru de observare și reducere, în care prezența este analizată dincolo de expresia personală.

Această investigare se desfășoară prin medii și materialități diverse, de la mediul digital la cel
fizic, activând întregul registru al percepției. Diversitatea acestor abordări menține activă
tensiunea dintre experiența directă și analiza lucidă, reflectând tensiunile structurale ale
condiției umane — între sensibil și rațional, interior și exterior, expunere și retragere.

Lucrările sale au fost prezentate în galerii și muzee naționale și internaționale, printre care
Muzeul Național de Artă Contemporană, București; Galeria Națională a R.N. Macedonia;
Galerie Sehsaal, Viena; Centrum, Berlin; Galeria Catinca Tabacaru, București; Muzeul de Artă
Craiova; Atelier 35, București; Gloriae Gallery, Craiova.

Andreea Chiser

Andreea Chiser este ceramist și antreprenor, formată ca arhitect la Universitatea Națională de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” (2014), a încheiat un MBA în Industrii Culturale și Creative (Bucharest Business School, 2025).

În 2021 a câștigat premiul caolinART pentru realizarea trofeelor oferite în cadrul Bienalei de Arhitectură Transilvania. În practica sa, creează obiecte din ceramică care pun în dialog formele, materialele și procesele de transformare umane și materiale. În paralel, dezvoltă spații și formate de întâlnire pentru alți creatori.

Andreea Ilie

Andreea Ilie (n. 2001, România) este o artistă vizuală a cărei practică explorează intersecția dintre arhitectură, psihicul uman și cadrele ideologice care modelează experiența colectivă. Pornind dintr-o abordare bazată pe cercetare, ea investighează clădirile sociale, de la infrastructurile utopice ale erei sovietice la spațiile comune contemporane, examinând modul în care aceste structuri funcționează ca organisme active ce modelează comportamentul uman și identitatea politică.
Lucrările ei adoptă adesea o perspectivă arheologică, deconstruind brutalismul „prietenos” al secolului XX pentru a dezvălui tensiunile dintre frumusețea estetică și intenția ideologică. Izolând și recontextualizând motive arhitecturale, ea transformă ruinele istorice în sculpturi și instalații autonome. Prin acest proces de extracție, artista invită privitorii să reflecteze asupra rezistenței formei și asupra felului în care societățile contemporane continuă să construiască și să locuiască noi utopii.

Ayala Braidman

Ayala Braidman (lava objects) este un designer multidisciplinar, al cărei mediu principal este ceramica. Ea creează atât obiecte funcționale, cât și decorative, inspirate de mediul deșertic, de condițiile sale unice de viață și de conceptele filosofice pe care le întruchipează. Prin lucrările sale, Ayala explorează intersecția dintre formă și funcție, precum și legătura profundă dintre natură și design.

Cătălin Filip

Cătălin Filip este un artist și designer care lucrează în principal cu ceramică. Autodidact în domeniul ceramicii, el dezvoltă tehnici unice prin experimentare intuitivă. Fascinat de mișcarea și distorsiunile întâlnite în natură, lasă procesul să ghideze forma, permițând fiecărei piese să dezvăluie modul în care a fost realizată. Având o formare în arhitectură, îmbină expresia artistică cu designul funcțional. În ultimul an, a expus internațional, incluzând prezentări recente la Bienala de Ceramica din Marea Britanie, unde a primit Premiul Fresh Talent.

Gabriela Drinceanu

Formată la intersecția dintre tradiție și experiment, artista s-a născut la Iași, în 1968, și a urmat două școli de formare simultan și complementare: Academia de Artă „George Enescu” din Iași, secția sculptură — în clasa profesorilor Vasile Condurache și Dan Covătaru — și Școala de Artă Monumentală a Patriarhiei Române din București, în clasa lui Alexandru Cont, ambele absolvite în perioada 1989–1995.
Membră UAP România din 1995, secția sculptură, ea nu s-a limitat doar la practicarea artei, ci a contribuit activ la construirea infrastructurii culturale din jurul ei. A fost membră fondatoare a Fundației AXart Iași, implicată în organizarea Simpozionului „Artă și Sacralitate” de la Cucuteni între 2000 și 2004, și membră fondatoare a Galeriei de artă „Triconc” din Iași, înființată în 2006. A coordonat workshopuri culturale Grundtvig și face parte din „Asociația Femeilor Creatoare în Artă Plastică din România” și din „3 Grup”.
Lucrările sale au circulat în întreaga țară și în Europa, continuând o practică sculpturală în care memoria formei și dimensiunea sacrală rămân fire recurente.

Ioana Bogin

Ioana Bogin lucrează cu ceramica într-o manieră sculpturală, creând forme și suprafețe modelate manual. Procesul ei este intuitiv, lăsând lutul să influențeze direcția și ritmul fiecărei lucrări. Formarea sa s-a construit în timp, prin experiment și practică continuă, pornind din pasiune și dezvoltându-se treptat într-o direcție artistică mai amplă. Procesul de lucru rămâne unul deschis, bazat pe explorare, repetiție și atenție la material.

Lucrările sale se află la granița dintre obiect și sculptură, punând accent pe simplitate, echilibru și prezență. Formele sunt construite lent, iar suprafețele păstrează urmele gesturilor, imperfecțiunile și textura naturală a lutului.
Fiecare piesă este unică și reflectă un mod de lucru în care timpul și atingerea devin parte din rezultat. Obiectele sunt gândite să aducă o prezență calmă și naturală în spațiul în care sunt așezate.

Irina Grosu & Josep Motas, Studio Bussoga

Studioul a fost fondat în 2010 de designerul industrial Josep Motas (n. 1982, Girona, Spania), care a pus bazele proiectului prin explorarea modelelor sale matematice aplicate designului. În 2012, viziunea brandului s-a extins odată cu alăturarea artistei Irina Grosu (n. 1989, Iași, România), care a întregit formula creativă cu amprenta sa în arta murală și ceramică.
Cu sediul în La Bisbal d’Empordà (Girona, Catalunya), studioul își trage numele din regionalismul catalan bussoga („cucui”), simbolizând acea scânteie creativă neașteptată — o idee care „răsare” brusc și se transformă în obiect de design.

Designurile inovatoare ale studioului au fost expuse la cele mai importante evenimente de profil, precum Design Miami, Maison & Objet, Milano Design Week sau Hong Kong Business of Design Week.

Estetica lor distinctivă — adesea marcată de concepte ascunse și motive grafice îndrăznețe — a fost publicată în reviste de talie internațională precum AD, Nuevo Estilo și Elle Decor, dar și în volume de colecție precum SKULLTURE sau The Mammoth Book of Skulls.

Irina Marinescu

Irina Marinescu (n. 1981, România) este un artist multidisciplinar a cărei practică îmbină arta textilă, performance-ul și narativul personal. După peste cincisprezece ani în industria modei, se reorientează către tapiserie, unde reunește rigoarea meșteșugului cu o profundă introspecție.

Tapiseriile sale sunt meditații imersive și tactile, care combină desenul, broderia manuală și basorelieful. Ancorată în introspecție, practica sa explorează memoria personală și trauma atât ca subiect, cât și ca formă, funcționând ca ritualuri terapeutice ce transformă experiențele dureroase în reziliență. Textilele sale devin spații dinamice în care personalul se extinde adesea către arhetipal.

Pentru ea, broderia reprezintă o muncă aproape șamanică, o repetiție, în care fiecare punct marchează un gând sau emoție, transformând materialul într-o arhivă vie a experienței. În viziunea sa, actul de a crea nu este doar unul expresiv, ci și cathartic; tapiseriile sale funcționează atât ca relicve intime, cât și ca peisaje psihice împărtășite.

Janice Cormier

Janice este un artistă interesată de subiecte precum umanitatea și natura. Opera ei sculpturală servește pentru explorarea unor teme precum conexiunea, emoția, apartenența și apartenența unui loc. Călătoria creativă a artistei începe de obicei în aer liber. Momente de rătăcire prin păduri, explorarea țărmurilor stâncoase și găsirea unor obiecte naturale sunt combustibil pentru practica ei creativă.

Janice adună elemente naturale, sălbatice atât pentru inspirație, cât și pentru explorare acestora în studioul personal. Ea experimentează cu argile sălbatice, roci, minerale și cenușă de lemn. Fiecare poartă semnele și poveștile specifice anumitor locuri în diverse timpuri.

Matei Băcanu

Matei Băcanu este designer și artist bucureștean.

Începându-și cariera ca arhitect, dorința de a depăși reprezentarea cu rol strict funcțional și constrângerile profesiei i-au deschis interesul pentru mediile digitale. Aici, el explorează mai liber forma și spațiul. Lucrările sale speculează relațiile dintre structură și maleabilitate, material și vid, geometrie și fluiditate.

De-a lungul anilor, orientarea sa către medii temporale i-a permis să exploreze în profunzime mișcarea, ritmul și structurile narative, deschizând noi dimensiuni ale expresiei și facilitând numeroase colaborări cu artiști de sunet și muzicieni.

Astăzi, practica sa artistică este o negociere continuă și dinamică a teritoriului evocator care se află dincolo de design.

Mihai Laurus

Laurus Mihai este un designer de obiect și artist sticlar contemporan, autodidact, de origine din Suceava, stabilit în București. Fondator al brandului Fluid Glass Art creează de la obiecte decorative, până la sculpturi și instalații.

Otilia Efros

Originară din București, Otilia Efros trăiește și activează în prezent în Timișoara, spațiu care devine un reper central în dezvoltarea sa artistică. Aici, interesul pentru materialitate și volum conduce la o extindere a cercetării către mediul tridimensional, concretizată prin studiile de ceramică și sculptură urmate la Facultatea de Arte și Design din Timișoara.

Practica sa contemporană se situează la intersecția dintre sculptură, obiect și instalație, articulând un demers centrat pe procesualitate și pe valoarea gestului manual. Ceramica este investigată ca suport al memoriei materiale și al temporalității, în care fisurile, deformările, precum și tensiunile structurale sau variațiile generate de uscare sunt asumate ca elemente constitutive ale formei sculpturale.

În lucrările recente, porțelanul devine mediu principal de lucru, explorând potențialul acestuia
prin tehnici tradiționale de construcție manuală, precum modelajul prin suprapunerea și articularea sulurilor, metodă de clădire ce permite dezvoltarea unor volume stratificate de mari
dimensiuni, în care repetiția gestuală și acumularea materială devin mecanisme generative ale
Formei.

Rebeca Radvan

Rebeca Radvan este o artistă vizuală a cărei practică explorează intersecția dintre obiectul ceramic, instalația spațială și procesul ritualic. Cu o formare academică hibridă la UNarte în cadrul departamentelor de Ceramică și Design Vestimentar, dezvoltă o libertate de a experimenta cu permanența minerală și efemerul organic.
Activitatea sa recentă a fost marcată prin expoziții în 2025 la LeiLei Gallery, Galeria Orizont și în cadrul Diploma Show.

Din punct de vedere tehnic, Rebeca utilizează modelajul manual (hand-building) și turnarea formelor în matrițe, integrând adesea materiale textile și elemente biologice care sunt consumate în timpul procesului de ardere. Această tehnică transformă materia organică într-o absență prezentă, lăsând în urmă structuri dispărute. În acest demers, procesul de geneză și transformarea termică devin la fel de semnificative ca obiectul finit, reflectând un parcurs ghidat de curiozitate și de o continuă explorare a limitelor materiei.

Sandrina Mihuleac

Ionela-Sandrina Mihuleac s-a născut în Cucuteni, iar spiritul ceramicii neolitice descoperite
acolo i-a influenţat profund creaţia şi viaţa. După terminarea studiilor de artă la Iaşi şi Cluj, s-a
reîntors în locul natal în 2002 când a participat la organizarea primei tabere de creaţie acolo.
Începând de atunci, călătoria sa a fost o continuă explorare şi creştere. Acum organizează anual simpozioane de artă, workshopuri cu copiii, expoziţii şi rezidenţe pentru artişti în spaţiul pe care l-a construit la Cucuteni în 2013 şi pe care l-a denumit „Pămȃntul care cȃntă”, un
complex artistic şi cultural.
Trăieşte într-o conexiune profundă cu natura care este învăţătorul său şi o inspiră. În ceramică alege simplitatea formelor organice și culoarea naturală a materialelor

Sophie Agullo

Fondat în 2021 de designerul francez Sophie Agullo, Clandestine Céramique creează obiecte ceramice unice, realizate manual, care celebrează natura, meșteșugul și povestea. Fiecare piesă este una singulară, cu propriul său caracter, și face parte dintr-un Clan — o colecție în continuă creștere care îți permite să-ți construiești propria narațiune prin obiecte.

Cu sediul în Galicia, Spania, studioul îmbină măiestria artizanală cu explorarea creativă, transformând obiectele ceramice cotidiene în piese de colecție pline de sens și expresivitate.