10:00–17:00
Ceața ascunde, dar explorarea ei este o oportunitate de a dezvălui. Ca și ceața, arta și metafora vizuală ascund și dezvăluie în același timp: ascund granițele și tăieturile prea clare, pentru a dezvălui potențialul și frumusețea neașteptată. Ca și ceața, arta și metafora pot înghiți și dezorienta subiectul, dar oferă în permanență posibilitatea unor descoperiri bruște și revelații neverosimile. Metaforele înrădăcinate elegant în imaginație, dar totuși atent elaborate tehnic, sunt cele care fac din ceața semnificațiilor să fie un mediu fertil, dar unul care este cu adevărat fertil doar dacă este explorat în mod relațional. Trebuie să permiți sufletului și minții să se angajeze fără rețineri în metafora artistică, pentru a înțelege beneficiul unei astfel de întâlniri autentice: o înțelegere mai profundă, mai bogată, deși mai neclară, a lumii, a emoțiilor, a existenței.
Lucrările de artă prezentate în „Wanna Be Fog With Me?” posedă caracteristicile relevante de a fi profunde și bogate metaforic, fără a fi obscure sau explicite, precum și de a fi sofisticate, în timp ce prezintă fără compromisuri senzualitatea vizuală. Artiștii prezentați în „Wanna Be Fog With Me?” aparțin, în lumea artei, neamului simbolic al lui Iacov, sau poate al lui Ismael. Ei nu se numără printre „primii născuți” sau copiii „de aur” ai lumii (artei) și nici nu sunt băieții de afiș ai ceea ce se numește – uneori superficial – artă contemporană.
Octav Grigorescu folosește culoarea cu o eleganță mătăsoasă și desenul cu un dinamism domol pentru a construi poeme vizuale ușor obsedante. Ioan Aurel Mureșan pictează peisaje melancolice cu un rafinament și o finețe neverosimilă, augmentate tensionat de abordarea sa picturală îndrăzneață, gestuală. Florin Ștefan impregnează luxurianța cu o atmosferă lirică, într-o pictură care dezvăluie abilitățile sale excepționale de colorist. Diana Popuț folosește tehnici minuțioase pentru a crea cu meticulozitate obiecte/ imagini de o delicatețe superlativă și de o frumusețe surprinzătoare. Picturile și desenul lui Dan Măciucă – tehnic impecabil, sofisticat de senzual și subtil de vibrant în același timp – evocă un sentiment romanticist al naturii și al imensității ei. În desenele sale, Dan Beudean creează cu măiestrie tensiuni specifice între frumusețe și ciudățenie, între familiar și unheimlich, între banal și miraculos. Lucrările lui Nuțu Mihai sunt izbucniri frenetice de fervoare spirituală și angoasă existențială, abia îmblânzite de o tehnică precisă și de utilizarea unor simboluri în mare parte idiosincratice. Vernisajul expoziției este însoțit de performance-ul energic al Larisei Petcuț, intitulat „Descântec”, în timpul căruia tânăra artistă folosește piese textile pentru a evoca credințe arhaice și pentru a oferi un fel de formă cristalină unor practici străvechi, expiatorii.
Nu vedete extravagante, dar artiști larg și firesc respectați, nu artiști spectaculari, ci mai degrabă profeți care explorează înălțimile, abisurile și unghiurile stânjenitoare ale experienței umane, toți dau dovadă de o consecvență remarcabilă, de o credință de nezdruncinat și de un respect ferm pentru potențialul estetic și metaforic al artei. Picturile, desenele și obiectele lor, care sunt orice, dar nu sunt convențional frumoase, oferă privitorului posibilitatea unor întâlniri intuitive, uneori misterioase: cu anxietatea, cu frumusețea, cu vulnerabilitatea, cu iubirea.
Artiști
Ioan Aurel Mureșan
Ioan Aurel Mureșan (n. Ceanu Mare, 1956 – d. Cluj, 2024) a studiat din 1975 până în 1981 pictura, la Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj Napoca, iar din 1990 pînă în 2022 a fost cadru didactic titular în cadrul aceleiași instituții. A participat la expoziții naționale și internaționale, printre care se numără: Povestiri de sub pod, Muzeul Național de Artă Contemporană, București (2024), Aripa Secretă, Muzeul de Artă Timișoara, expoziție colectivă (2021), Ultransilvania/ Pictura ca Pharmakon, Muzeul de Artă Craiova, expoziție personală (2021), Erotikonia, Muzeul Țării Crișurilor, Oradea, expoziție personală (2019), APUD MAGISTER, Galeria Jecza, Timișoara, expoziție personală (2021), Breaking Rules, Muzeul de Artă Cluj-Napoca, expoziție colectivă (2017), The school of Cluj: Painting and Sculpture, Pécsi Galéria, Pécs, Ungaria, expoziție colectivă (2017), Painting. Now, Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud, expoziție colectivă (2017), Salonul anual UAD, Galeria de Artă Contemporană „Turnul Fierarilor” Sighișoara, expoziție colectivă (2012), Neo Real, expoziția cadrelor didactice ale UAD Cluj-Napoca, în cadrul celei de a VII-a ediții a Academiei de toamnă „Europa Artium”, Muzeul de Artă Cluj, expoziție colectivă (2008), Comorile Clujului la Pécs, Parti Galéria, Pécs, Ungaria, expoziție colectivă (2008), Crescent Theatre, Birmingham, Marea Britanie, expoziție personală (2002) etc.
Octav Grigorescu
Octav Grigorescu (n. București, 1933 – d., București, 1987) a fost pictor, grafician, cadru didactic universitar și poet, o figură remarcabilă pe scena artistică românească a acelei epoci.
Între 1958 și 1985 a fost profesor la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”. Acesta și-a făcut debutul expozițional în 1959, iar în 1961 a devenit membru al Uniunii Artiștilor Plastici și a fost membru al Consiliului de Administrație al Uniunii. În 1968 a reprezentat pentru prima oară (a doua fiind în 1980) România la Bienala de la Veneția, expoziție ce a rconstituit rampă de lansare a demersului său artistic, și în urma căreia a devenit cunoscut la nivel internațional, participând la mai multe expoziții de grup, printre care se numără: Octav Grigorescu. „Distructor”, Galeria Andreiana Mihail, București, curator Ion Grigorescu, 2010; Expoziție Octav Grigorescu. Pictură și grafică, Galeria Ernst Michael Winter, Hamburg în 1984; Bienala Europeană de gravură, Baden-Baden, în 1983; Festivalul Internațional de pictură de la Edinburgh, în 1971, sau 8 Peintres Roumains, Panorama Mesdag, Fondation Roumanie Ioan et Maria Constantinescu, Haga, în 1972 etc.
Lucrările sale sunt reprezentări ale unor teme familiare văzute printr-o ceață asemenea scenelor onirice. În viziunea sa, liniile și formele se ciocnesc și se amestecă într-un spațiu nedefinit care ne lasă să ne pierdem în nuanțele sale. Îmbinând cunoștințele grafice cu cele ale picturii, acesta a realizat și numeroase ilustrații de carte, pentru volume ca Rainer Maria Rilke, Versuri, Editura Pentru Literatură Universală, 1966; Oscar Wilde, Prințul fericit și alte povestiri, Editura Ion Creangă, 1982; Fănuș Neagu, Caii albi din orașul București, Editura Ion Creangă, București, 1980 etc.
Diana Popuț
Diana Popuț (n. Cluj, 1994) trăiește și lucrează în Cluj și în București, finalizându-și studiile la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca, în cadrul departamentului de grafică.
A studiat cu o bursă Erasmus+ în Cuenca, Spania, la Universidad De Castilla la Mancha, unde a dezvoltat Sine qua non, primul său proiect de instalație. Un an mai târziu, în 2016, și cu ajutorul aceleiași burse, a mers la Accademia di Belle Arti di Brera di Milano, unde a început un proiect de lungă durată, seria Finestre. Artista a luat parte la mai multe workshop-uri/ rezidențe, dintre care: în 2022, un workshop susținut de Ami Barak, Atelierul ICC Metode de prezentare și vânzare a proiectului artistic, organizat de Institutul Francez la Cluj-Napoca; sau Scurtături. Proiect intensiv de mentorat pentru artiști emergenți, Galeria GAEP, București.
A participat la diferite expoziții, atât personale, cât și de grup. Câteva dintre acestea sunt: Sine Qua Non, Sala Escalera, Fine Arts Faculty of the University of Castilla-La Mancha, Cuenca, Spania (2018), Atelier: Diana Popuț, Studio Arte Contemporanea, Lodi, Milano, Italia (2020); Suddenly Clear, expoziție duo, cu Mihai Plătică (2021) și cea mai recentă, Pòros, Institut Français de Roumanie à Cluj, Cluj-Napoca (2023).
Lucrările ei de artă explorează relația dintre ceea ce vedem cu ochiul liber și ceea ce nu putem observa, precum și alte teme metafizice. Realizându-le într-un mod intim, folosind tehnica de perforare cu acul, care a evoluat în mod natural în afara utilizării obișnuite a hârtiei până la explorarea tehnicii respective pe marmură, în proiecte mai recente.
Dan Beudean
Dan Beudean (n. 1980, Cugir) trăiește și lucrează în Cluj. Acesta a absolvit studiile în cadrul Universității de Artă Cluj-Napoca, la secția de grafică, fiind recunoscut ca unul dintre cei mai talentați artiști graficieni români din generația sa, obținând în 2013 premiul Strabag International Art Award, unele din lucrările sale în mediul desenului fiind incluse în volumul de referință „Vitamin D2 – New Perspectives in Drawing”, publicat de prestigioasa editură Phaidon.
Câteva dintre expozițiile la care a participat sunt: Slag Gallery, New York, Realm, expoziție colectivă (2010), Galeria Zorzini, București, What we do is secret, expoziție personală (2012), Larm Gallery, Copenhaga, Defining / Creating, expoziție colectivă (2013), Espace Culturel Louis Vuitton, Let’s talk about cars, expoziție personală (2013), STRABAG Artlounge, Viena, Festivalul Ființei Supreme, expoziție personală (2013), Lateral ArtSpace, Cluj-Napoca, Magellan’s Cabin, expoziție personală (2014), Muzeul Național de Artă Cluj-Napoca, Dan Beudean. God Luck and Good Speed, expoziție personală (2016), Galeria Jecza, Timișoara, Grădina imposibilă, expoziție personală (2017), Galeria Zina, Cluj-Napoca, PHB, expoziție duo (2021), Galeria Zina, Cluj-Napoca, Doctor OuchItHurts opens a hospital that cures any sickness from any animal, expoziție personală (2023).
Subiectele abordate de Beudean variază între natural, mistic, mundan și fictiv, aplecându-se mai mult asupra dimensiunii istorice pe care diferite aspecte ale vieții sociale și culturale din secolul prezent le încorporează. Caracterizate de un realism în același timp tehnic impresionant și astringent rafinat, desenele sale în aceleași timp devoalează și camuflează traume, explicitează discret, aproape timid, vise și aspirații ale omului modernității târzii.
Florin Ștefan
Florin Ștefan (n. 1968, Batiz – Călan) trăiește și lucrează la Cluj, este cadru didactic și rector al Universității de Artă și Design din Cluj-Napoca, precum și președinte și director executiv al Federației Centrul de Interes. A organizat, produs şi curatoriat expoziții și conferințe cu invitați internaţionali de prestigiu: Ami Barak, Frank Demaegd, Klaus Obermeyer, Luc Tuymans, Michael Borremans, Matthias Weischer, Adel Abdessemed, Eric Baudelaire, Hito Steyerl, ORLAN, Alfredo Pirri și alții.În 2017 a cofondat Centrul de Interes, şi este președinte și director executiv al Federației Centrul de Interes. A fost curatorul pentru România al bienalei Jeune Création Européenne, Montrouge – Paris (2017, 2019).
A participat la diverse expoziții la nivel național și internațional, printre care: Peisaj, Muzeul de Artă Cluj-Napoca, expoziție personală, 2007; Joc duminical în Maramureș, Lisabona, Portugalia, expoziție personală, 2007; Roumanie Insolite, Festival Balkan Tranzit, Normandia, Franța, expoziție personală, 2008; Dead Man. Supraviețuirea prin imagine, Muzeul de Artă Cluj-Napoca, expoziție personală, 2012; Breaking Rules, Muzeul Național de Artă, Cluj-Napoca, expoziție colectivă, 2017; Icons for the End of the World. Robert Bosisio & Florin Ștefan, Spațiu Intact, Centrul de Interes, Cluj-Napoca, expoziție duo, 2021.
Lucrările sale portretizează cu rafinament și atmosferă scene aparent familiare, protagoniștii fiind de obicei femei, dar cu o senzualitate suavă specifică. Ca și cum ar fi privite prin ceață, aceste viziuni prind viață și capătă dinamism în feluri ce amintesc de tradiția marilor coloriști ai picturii europene.
Dan Măciucă
Dan Măciucă (n. 1979, Craiova) trăiește și lucrează la Cluj, face parte dintr-o generație de artiști formați după Revoluția din 1989, plasată adesea, mai mult sau mai puțin riguros sub umbrela fenomenului artistic denumit Școala de la Cluj.
Și-a terminat studiile artistice la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca, Departamentul de Pictură, în cadrul căreia este profesor din anul 2016. A participat la diverse expoziții la nivel național și internațional, cum ar fi: Aparență și esență, Art Encounters, Timișoara, 2015; The School of Cluj: Painting and Graphic-arts, Galeria Neon, Academia de Artă, Wroclaw, Polonia; Incandescent Space For Incandescent Time, Galeria Zorzini, București, 2017; The Nightwatch, Complexul Muzeul Bistrita-Nasaud, Bistrita, 2019; Timeout, Patrick Heide, Contemporary Art Gallery, Londra, 2020; Online exhibition, Patrick Heide Contemporary Art Gallery, Londra, Anglia, 2020; Neo-manifest romantic. Identități ale Școlii de la Cluj, Galeria Galateca, București, 2021 etc.
Lucrările sale sunt predominant picturi, cel mai adesea plasate, cu ajutorul unui subtil stăpânit impasto, în registrul aflat vizual la intersecția dintre abstract și figurativ, dar realizează și desene de o precizie care, în mod remarcabil nu exclude finețea și lirismul. În ambele medii, cu certitudine, Dan Măciucă a dezvoltat (câte) un stil inconfundabil, bogat în inflexiuni expresive și de o sofisticată maturitate.
Larisa Petcuț
Larisa Petcuț (n.1998, Arad) este o artistă vizuală, stabilită în Cluj-Napoca, activând în domeniul artelor textile. În prezent, Larisa este doctorandă în cadrul Școlii Doctorale a Universității de Artă și Design din Cluj-Napoca, proiectul său de cercetare urmărind creația de noi paradigme în arta textilă contemporană prin utilizarea resurselor și referințelor tradiționale. În lucrările sale abordează un discurs feminist, tratând subiecte precum rolul femeilor într-o societate Est-europeană. Larisa lucrează în principal cu tehnici textile tradiționale, cum ar fi împâslirea și țeserea, pe care le utilizează într-un mod netradițional, încercând să le recontextualize pe scena artei contemporane. Lucrările sale sunt autoreferențiale, conceptuale și interdisciplinare, combinând textile cu sculptură, performance, video și ceramică.
Expoziții personale: „Looking back, I choose future”, UVT Art Center, Timișoara, 2024; „ZESTRE”, Centrul de Proiecte Timișoara, Timișoara, 2023; „LABELS – a difference in perception”, în cadrul ExpoMaraton UAD, Galeria Casa Matei, Cluj-Napoca, 2022.
Expoziții de grup: „Unearthed Echoes I”, The Cosmic House Gallery, Cluj-Napoca, 2024; „Future is now”, Rezidența 9, București, 2023; „ARTECH” expoziție itinerantă, Institutul Cultural Român Madrid, Szegedi Roman Kulturalis Intezet, Rumanische Kulturinstitut Berlin, European Parliament in Strasbourg, 2022; „Salonul Național de Artă Contemporană”, Muzeul Țăranului Român, București, 2021.
Nuțu Mihai
Nuțu Mihai (n. Bistrița, 1987) își desfășoară activitatea la Cluj-Napoca. Acesta a absolvit studiile de licență (2010) și master (2012) în pictură, la Facultatea de Arte Plastice a Universității de Artă și Design Cluj-Napoca.
A participat în cadrul mai multor expoziții, naționale și internaționale, printre care: Walk the path, talk the path, Cafeneaua Aeclessia, Cluj-Napoca, expoziție personală (2010), Girl Talk, Galeria Casa Matei, Cluj-Napoca, expoziție colectivă (2010), Senzual. Erotic. Pasional, Galeria Cluj Est, Fabrica de Pensule, Cluj-Napoca, expoziție colectivă (2010), Young artists from Cluj, Mia Lefever Gallery, Gent, Belgia, expoziție colectivă (2010), Insider, Galeria Șoimii Patriei, Insomnia, Cluj-Napoca, expoziție personală (2011), Salonul de Iarnă, Uniunea Artiștilor Plastici, Muzeul Național de Artă Cluj-Napoca, expoziție colectivă (2011), Salonul pe Balcon, Muzeul Național de Artă Cluj-Napoca (2012), Peisaje, Galeria de Artă Danel, Cluj-Napoca, expoziție personală (2012), Un Incontro, Pavel Grosu&Mihai Nuțu, Galeria Doris Ghetta, Milano, Italia, expoziție duo (2017), Group Show, Dedee Shattuck Gallery, New York, S.U.A., expoziție colectivă (2019), Nothing really happened, Urania Palace, Cluj-Napoca, expoziție colectivă (2020), Simple Things, Galeria Artwise, Sarospatak, Ungaria (2021).
Tehnicile pe care le abordează Mihai Nuțu sunt dintre cele mai diverse, de la artă conceptuală până la pictură, desen grafic, colaj, sculptură sau pirogravură. Principalele sale zone de interes gravitează în jurul morții, alchimiei, istoriei și poeziei. Numeroasele desene și pirogravuri au un singur concept, acela de „infinity drawing”, evitând tușele manieriste sau ilustrative.
Curator
Bogdan Iacob
Bogdan Iacob este istoric de artă, specializat în istoria artei recente, văzută însă din perspectivă istorică, antropologică și sistemică largă. Formarea sa intelectuală include familiarizarea cu domeniile istoriei, istoriei artei, antropologiei culturale și studiului sistemelor complexe. Este profesor și conducător de doctorat la Universitatea de Artă și Design din Cluj, cu o experiență de 21 de ani în strădania de a servi studenților spre dezvoltarea lor intelectuală și profesională.
A curatoriat peste 50 de expoziții de artă contemporană, mai ales realizată de artiști români de generație tînără, dintre care unii sînt astăzi nume de referința ale lumii artistice contemporane, cum ar fi Marius Bercea, Mircea Suciu, Hortensia Mi Kafchin, Dumitru Gorzo, Ioan Sbârciu, Arantxa Etcheverria, Szilard Gaspar, Dan Măciucă, Norbert Filep, Pavel Grosu sau Szabolcs Veres. Expozițiile sale au inclus însă și artiști-reper pentru arta românească a ultimelor cinci decenii, cum ar fi Ștefan Bertalan, Florin Mitroi, Iulian Mereuță, Alexandru Antik, Yvonne Hasan sau Ion Bârlădeanu. Printre instituțiile care au găzduit expoziții create de el se numără Muzeul de Artă Cluj, Muzeul de Artă din Iași, Muzeul Brukenthal din Sibiu, muzeul MODEM din Debrecen, Galeria Mie Lefever din Gent, Galeria Sector 1 din București, Galeria Jecza din Timișoara. A coordonat programul de expoziții al Galeriei Casa Matei a Universității de Artă și Design din Cluj-Napoca și programul curatorial „Șoimii patriei”, dedicat artiștilor debutanți.
Creator și principal autor al blogului de critică de artă vizuală Iacob’s review, este de asemenea autor al mai multor cărți și studii despre arta contemporană, critica de artă și curatorie, printre care se numără volumele „Offline. Critical texts” și ”The Coat of Many Colors. Essentialism versus Constructivism in Recent Definitions of Art”.
