Iconia

Traversăm o epocă în care sensul este recunoscut, amplificat și erodat de imagine. Actul de imagine interoghează viața dublă a simbolurilor: ca ancoră a memoriei colective și ca entitate maleabilă care remodelează dorințele și aspirațiile. Imaginile devin artefacte active și afective care, așa cum susținea Aby Warburg pot susține eul dar îl și pot deteriora.

Numele  expoziției Iconia provine din cuvântul grecesc eikōn care înseamnă „imagine” sau reprezentare. Termenul românesc icoană derivă din aceeași rădăcină și este folosit în principal pentru a descrie imaginile sacre din tradițiile creștine.  Orașul Iconium (cunoscut astăzi sub numele de Konya, din Turcia) și cuvântul grecesc „eikōn” sunt legate etimologic. Această corespondență, deloc întâmplătoare, este fertilă din punct de vedere cultural și istoric. Ambele au jucat roluri semnificative în contextul religios și cultural al regiunii.

Într-un sens cultural și social mai larg, un icon poate fi o persoană, un obiect sau un simbol care are o semnificație majoră. În contextul tehnologic, un icon este o mică imagine sau pictogramă utilizată în interfețele grafice ale utilizatorilor pentru a reprezenta programe, funcții sau fișiere. 

Prin alegerea acestui nume, expoziția Iconia evocă ideea de imagine ca element central al experienței umane, subliniind atât dimensiunea sa istorică și culturală, cât și influența sa continuă asupra raporturilor din societățile contemporane. Iconia nu caută să răspundă la întrebarea ce este o imagine, ci mai degrabă ce face – cum seduce, divide, unește. Într-o lume saturată de simboluri care se luptă pentru supremație, expoziția ne invită să punem la îndoială cine controlează lexiconul vizual al epocii noastre și ce alchimii ar putea apărea când îndrăznim să-l refacem.