2026
Fragilitatea nu este o slăbiciune, ci o forță care transformă.
Low-Key Epiphany este o revelație discretă, o iluminare fără stridență, care nu caută spectacolul, ci liniștea. Un moment tăcut și subtil în care înțelegerea nu irumpe, ci se așază în gând ca o respirație adâncă. Este un gest de apropiere față de sine, față de materie și față de timpul interior. Epifania nu se manifestă spectaculos, ci se insinuează în detalii, în texturi, în conturul unor forme fragile, în vibrația unei absențe.
Expoziția se coagulează în jurul unui dialog tăcut între materialitate și efemeritate, între tensiune și acalmie. Lucrările Taisiei Corbuț, realizate în calcar, evocă ideea de casă nu doar ca simplu obiect architectural ci ca extensie materială a sinelui – un spațiu de refugiu, de reflecție și grijă față de propria ființă. Prin forme ce sugerează stabilitate, dar care păstrează o sine qua non fragilitate, artista deschide o reflecție asupra echilibrului dintre siguranță și vulnerabilitate. Suspendate între prezență și reverie, între conturul ferm și ecoul unei retrageri interioare lucrările sale dezvăluie nevoia de a înțelege universul interior cu răbdare și asumare.
Diana Popuț propune o cercetare atentă asupra limitelor materiale: marmura, lemnul, hârtia sunt supuse unui proces subtil de rafinare. Ele devin suporturi ale unor intervenții minuțioase, în care gesturile repetitive, aproape ritualice, testează nu doar limitele fizice ale materialului, ci și limitele invizibile ale prezenței și sensibilității umane. Fragilitatea capătă aici o tensiune aproape vitală – este o forță care rezistă, se afirmă și se transformă. Diana cultivă o estetică a răbdării, a gestului atent și a forței tăcute a materialului în care punctele de tensiune pun la îndoială ideea de permanență.
Low-Key Epiphany devine astfel o metaforă pentru acel tip de recunoaștere profundă care apare discret, dar schimbă percepția asupra sinelui, asupra materiei, asupra prezenței. Este o experiență care provoacă dincolo de aparențe, redescoperirea valorii fragilității ca pe o formă de reziliență. În această lumină, efemeritatea capătă o greutate și o importanță profundă, iar materia devine martoră a unei prezențe în continuă transformare. Astfel, expoziția invită la o ascultare atentă și o prezență conștientă care lasă loc pentru o cunoaștere tăcută, dar încărcată de semnificație.
Artist
Taisia Corbuț
Practica Taisiei Corbuț (n. 1997, Alba Iulia) îmbină vizualul cu o sensibilitate aproape poetică, explorând tensiunea dintre semnificație și materie. Absolventă a Universității de Artă și Design din Cluj-Napoca și al unui stagiu la Birmingham City University, artista reflectă asupra trăirilor și emoțiilor universale dintr-o perspectivă personală și introspectivă. Lucrările sale, concentrate în jurul sculpturii, instalației și mediilor alternative, au fost prezentate în expoziții precum The Feeling of Wholeness (Galeria Gregor Podnar), Meet My Eyes (Muzeul de Artă Cluj-Napoca) și Low-Key Epiphany (Relicvar).
Diana Popuț
Diana Popuț (n. 1994, Cluj-Napoca) trăiește și lucrează între Cluj-Napoca și București. A absolvit Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca, în cadrul departamentului de grafică, și a beneficiat de burse Erasmus+ în Spania și Italia.
În 2015, la Universidad de Castilla-La Mancha din Cuenca, a realizat Sine qua non, primul său proiect de instalație, iar în 2016, la Accademia di Belle Arti di Brera din Milano, a început seria de lungă durată Finestre. În 2020, în cadrul unei mobilități Erasmus pentru practică, a lucrat în atelierul artistului Laurențiu Craioveanu din Lodi, Italia, unde a aprofundat tehnici de sculptură și a dezvoltat serii de lucrări din lemn și marmură, folosind materiale recuperate din aluviunile râului Adda.
Practica sa artistică se concentrează asupra relației dintre vizibil și invizibil, asupra fragilității materiei și a modului în care lumina, perforația și golul pot deveni instrumente de construcție a formei. Lucrările sale — realizate în desen, obiect și sculptură — sunt construite prin gesturi repetitive și minuțioase, folosind instrumente precum acul, mina de argint sau burghiul diamantat, care lasă urme minime, cavități și perforații. Aceste intervenții funcționează ca o formă de desen în volum, în care materia este modelată mai ales prin absență.
Curator
Miruna Dragusanu
Curatoare emergentă, în prezent doctorandă în Arte Vizuale, cu o diplomă de licență în Istoria și Teoria Artei și un masterat în Practici Curatoriale Contemporane, absolvite la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca, România, preocupările mele profesionale se concentrează asupra artei contemporane, cu accent pe perspectivele feministe și pe prezențele feminine în arta românească recentă. Mă preocupă modurile în care aceste prezențe pot fi articulate și vizibilizate prin practici curatoriale atente la context, istorie și reprezentare. În activitatea mea curatorială, îmbin cercetarea teoretică cu lucrul colaborativ, având un interes constant pentru dialogul cu diverse artiste și pentru dezvoltarea unor formate curatoriale care să pună în lumină vocile acestora. Caut să creez proiecte care nu doar expun, ci generează întrebări și context critic, curatoriatul reprezintând pentru mine atât o formă de implicare culturală, cât și un instrument prin care pot contribui la recunoașterea unor perspective adesea neglijate în discursul artistic dominant.