Acces liber
2025


Concept: Marlene Herberth pentru RCW 2025
Pentru a redescoperi ce înseamnă să fim umani, trebuie mai întâi să îndrăznim să dezvățăm. Noli Sapere– “Îndrăznește să nu știi nimic” – provoacă ideea de supremație a rațiunii și a controlului, îndemnându-ne să îmbrățișăm necunoscutul din noi înșine. Folosită inițial de poetul roman Horațiu în Prima Carte a Scrisorilor (20 î.Hr.), expresia Sapere Aude a fost adoptată de Iluminism în secolele XVII și XVIII, după ce Immanuel Kant a utilizat-o în celebrul său eseu „Răspunsul la întrebarea: Ce este Iluminismul?” (1784). Titlul expoziției subminează acest motto clasic al Iluminismului, care încuraja căutarea curajoasă a cunoașterii și rațiunii, și îl transformă într-un îndemn de a renunța la siguranța cunoașterii absolute. Expoziția ridică întrebarea: dacă dorința obsesivă de control și certitudine ne-a rătăcit? Și dacă necunoașterea – acceptarea îndoielii, intuiției și vulnerabilității – este cheia unui viitor mai echilibrat?
Într-un moment în care progresul tehnologic depășește capacitatea umanității de a se conecta emoțional și spiritual, Noli Sapere explorează resursele noastre ascunse, invizibile – sufletul, emoțiile și conștiința colectivă – și modul în care acestea pot modela un viitor dincolo de limitele trecutului. Inspirată de gânditori futuriști precum Gerd Leonhard, expoziția imaginează scenarii alternative pentru o nouă “Renaștere”, integrând dimensiunile fizice, emoționale și spirituale ale umanității într-o viziune speculativă asupra reînnoirii.
Expoziția este construită în jurul a trei teme interconectate, care creează o punte între tangibil și intangibil. Renașterea din interiorul nostru este despre rescrierea idealurilor Renașterii în acord cu prezentul nostru fragmentat. Această secțiune provoacă moștenirea Iluminismului, care privea cunoașterea drept putere absolută. În schimb, propune un model bazat pe dezvățare, vulnerabilitate și conștiință colectivă, ca posibile căi spre un viitor mai armonios. Sufletul ca Dimensiune ne dezvăluie cum sub suprafața umană vizibilă se ascunde o bogăție de inteligență emoțională și spirituală. Această secțiune explorează sufletul, emoțiile și energiile invizibile ca resurse esențiale pentru echilibrul umanității, considerând dimensiunile spirituale ca potențială sursă de reînnoire. Mergând mai departe, ne uităm la Corp ca Artefact, ca mediu și pentru memorie, dar și pentru reinventare. Prin vulnerabilitățile și transformările sale, lucrările din această secțiune dezvăluie corpul ca pe o arhivă vie și ca matrice, sursă de inspirație pentru viitor deopotrivă, lasându-ne cu întrebarea: cum reconstruim ceea ce credeam că am înțeles?
Noli Sapere analizează stările contemporane ale minții și sufletului, luând drept punct de plecare concentrarea Renașterii asupra corpului și sufletului, dar extinzând această viziune într-un futurism speculativ. Printr-o varietate de practici artistice – pictură, sculptură, instalații și medii imersive – expoziția construiește un cadru alternativ pentru a înțelege următorul capitol al umanității.
Îndrăznind să nu știm nimic, putem depăși limitele rațiunii și ale controlului, deschizându-ne către o înțelegere mai profundă și mai intuitivă a ceea ce înseamnă să fim umani. Noli Sapere sugerează că în necunoaștere există putere, iar în renunțarea la control, umanitatea își poate redescoperi cele mai valoroase resurse – cele înrădăcinate în conexiune, emoție și suflet.
Artiști

DSLX (RO)
[ d s l x ] este un proiect de sunet/noise născut în jurul anului 2003, caracterizat de nanotexturi (uneori) violente și o narațiune audio nonliniară, precum și de improvizație și (de)compoziție focusate asupra patternurilor sonore, explorând interacțiunea dintre structurile sonore și mediul înconjurător; împletituri structurale în timp real manipulează, canalizează și/sau colectează sunetul, împingând limitele raportului spațiu-sunet prin crearea unor peisaje sonore imersive; explorând frecvent cromestezia și echilibrul instabil, proiectul induce imprevizibilitate și contradicție în structurile tăcerii granulare, sintetice, post-sonore aflate în expansiune.
Structurile rezultate sunt caracterizate printr-o deconstrucție sonoră asimetrică inter/intra-structurală, generând ceva care este în același timp periculos și captivant, ce poate fi perceput drept „inductor/indus de haos”.

Robert Catrina (RO)
robertcatrina STUDIO este un spațiu colaborativ între arhitecți, designeri, artiști și meșteșugari. Crezând în frumusețea materialelor pure, își doresc să creeze poezie prin munca lor. Fie că sunt spații sau obiecte, creațiile lor caută o armonie între funcționalitate și estetică.
Filosofia lor creativă se bazează pe un minimalism stratificat, îmbogățit de accente neașteptate – elementul UNEXPECTED – și influențe din lumea artelor.
Ceea ce fac ei reprezintă, de fapt, o invitație la curaj – curajul de a experimenta, de a ieși din zona cunoscutului și de a contura spații, obiecte și concepte care nu doar că îndeplinesc o funcție, ci și inspiră.
www.robertcatrina.com
ig: @robertcatrina

Ileana Sebe (RO)
Ileana experimentează artistic pentru a-și exprima emoțiile și gândurile. Este modul ei terapeutic de a naviga prin viață, parte dintr-un proces de autocunoaștere. Latura ei romantică este echilibrată de un job de specialist în comunicare.

Flavia Pitiș (RO)
(n. 1978, Brașov) trăiește și lucrează în Brașov. A absolvit Universitatea Națională de Arte din București și este cunoscută pentru practica sa artistică centrată pe pictură, explorând relația dintre realitate și iluzie, vizibil și ascuns, material și spiritual. Prin tehnici subtile de suprapunere si transparență, prin modelarea panzei, artista creează imagini cu o atmosferă cinematică, încărcate de ambiguitate și poezie vizuală.
Lucrările sale au fost expuse în muzee și instituții internaționale, printre care Parkview Museum (Singapore), Museum Kampa (Praga), National Portait Gallery (Londra), Societe Generale (Paris). Pictura sa continuă să fie un spațiu al reflecției și al explorării limitelor reprezentării, dar și al incursiunii în profunzimile spațiului interior, unde memoria și percepția se contopesc într-o realitate fluidă.

Maria Ungureanu (RO)
Studentă la facultatea de arhitectură din Cluj-Napoca, Maria Ungureanu se extinde cât poate de mult în toate direcțiile artistice care i se ivesc, una din ele fiind lumea spoken-word-ului. A descoperit poezia performată cu doi ani în urmă și de atunci nu a mai ratat niciun eveniment, fiind gata oricând să cucerească fiecare persoană din public. A urcat atât pe scene din țară, precum scenele din Cluj, București, Satu Mare, dar a surprins și comunități din Olanda și Slovacia.
A participat și a câștigat un loc pe podium la trei slam-uri de spoken word, organizate de Transylvania International Spoken Word Festival și Decopertat Cluj.

DEM (IT)
Ca un alchimist modern, DEM creează personaje bizare, creaturi suprarealiste, locuitori ai straturilor invizibile din lumea oamenilor. Eclectic și jucăuș, prin picturi murale, ilustrații și tablouri pe pânză bogate în limbaj alegoric, el îi oferă privitorului cheia către acest univers enigmatic și tainic. Abordarea temelor antropologice legate de natură îl stimulează pe artist într-o continuă experimentare, care în ultimii ani l-a condus la realizarea unui film și la crearea unor instalații realizate în întregime din materiale naturale.
Pe lângă picturile realizate în clădiri abandonate și păduri, decoruri ideale pentru lucrările sale, DEM a fost artist invitat la Galeria Oro din Göteborg și a participat la expoziții precum Street Art, Sweet Art (PAC, Milano), Nomadaz (Scion Gallery, Los Angeles) și CCTV (Apostrophe Gallery, Hong Kong).

Ami Lungu (RO)
Anamaria Lungu este artistă și designer din București care imaginează și concepe parfumuri custom pentru expoziții și instalații olfactive, având la bază pasiunea pentru lumea de nișă a aromelor, mai ales pentru arta olfactivă neconvențională, bazată pe experiment și cercetare. Cu o experiență substanțială în designul de obiect, ea alege, în mod constant, să îmbine cunoștințele sale despre design, modă, fotografie și arta olfactivă pentru a crea obiecte și instalații ce împletesc narative ecologice de actualitate.

Hortensia Mi Kafchin
Hortensia Mi Kafchin (n. 1986) s-a născut la Galați, România, și trăiește și lucrează la Berlin, Germania. În practica sa artistică complexă, Kafchin combină un stil de pictură profund clasic cu un repertoriu distinct de motive și o fascinație constantă pentru hibriditate, reflectând astfel peisajul vizual eclectic al epocii noastre digitale.
Ca pictoriță figurativă care explorează experiența trans contemporană, Kafchin îmbină elemente autobiografice cu scene utopice ce comentează asupra realităților tehnologice, ecologice și socio-politice ale prezentului.
A absolvit Universitatea de Artă și Design din Cluj în 2010, iar lucrările sale fac parte din colecțiile Centre Pompidou, Paris; Leslie-Lohman Museum of Art, New York; și Ludwig Museum, Köln.
A avut expoziții personale la Muzeul Național de Artă Contemporană din București, Galerie Judin din Berlin, Nicodim Gallery din Los Angeles, Fundația Art Encounters din Timișoara, Lyles & King din New York și Muzeul de Artă din Cluj, printre altele. De asemenea, a participat la expoziții de grup la Centre Pompidou (Paris), New Museum (New York), Museum Moderner Kunst (Viena), The Centre for Contemporary Art – Castelul Ujazdowski (Varșovia), Palais de Tokyo (Paris) și Espace Culturel Louis Vuitton (Paris).
În 2023, Kafchin a prezentat prima sa expoziție personală la P·P·O·W, Years of Bad Hair, iar la începutul anului 2024, a susținut a treia expoziție solo la Galerie Judin, Cheerful Melancholia.

Nicolae Romanițan (RO)
Nicolae Romaniţan (n. 1991 la Cugir) este un artist contemporan roman care a studiat Grafică la Universitatea de Artă şi design din Cluj, unde a trăit şi a lucrat timp de 15 ani. Este un artist verastil care lucrează cu medii precum pictura, fotografia şi desenul. În ultimii ani, s-a concentrat pe pictura si desen pe diferite materiale, dezvoltându-şi propriile teme tipice si suporturi. Procesul de lucru al lui Romaniţan este puternic influenţat de experiente personale, jocuri video uitate, manuscrise medievale, animaţii şi media tipărită. Realităţile multiple dezvăluite de aceste artefacte culturale formează un aparat de critică neobişnuit, dar impecabil, dezvăluind preocupările existenţiale ale artistului cu privire la evenimentele istorice recente, legate de alienare, violenţă, durere, post-umanitate şi absurditatea războaielor. Paleta de culori diversă a lui Romaniţan descrie starea emoţională intensa a personajelor sale torturate, goale şi învinse. În prezent locuieşte şi lucrează în Bucureşti, dar continuă să lucreze cu galeria Biju din Cluj-Napoca unde a avut prima sa expoziţie personală de pictura in 2022. O altă expozitie personală notabilă a avut-o la Borderline Art Space în Iaşi parte din proiectul Afcn Post-Human Escapes, in 2023. Lucrări din alte expoziţii pe care le-a susţinut la Bruxelles, Paris, Strasbourg sau Napoli au ajuns în colecţii private de artă importante din ţară si nu numai. Pe lângă galerii, artistul a mai expus lucări in spaţii neconvenţionale precum biserici medievale izolate, poduri de casă sau propria sa locuinţă din Cluj, pe care a transformat-o în spaţiu expoziţional cu scurt timp înainte de a se muta la Bucureşti, in 2024.
Alături de alți 5 artiști ai generației sale din Cluj, a fondat „Memo+”, grup artistic și artist run space care a funcționat în timpul pandemiei între 2020 și 2022. Un eveniment notabil de la „memoplus” a fost intitulat Sasha Bandi vs. Nicolae Romanițan, un duo show cu Sasha Bandi.

Marta Mattioli (RO, IT)
Artist vizual și graphic designer. Având rădăcini duble în culturile italiană și română, practica ei reflectă o îmbinare dinamică între mediile digitale și fizice. Membră a colectivelor Kinema Ikon și Atelier 35, Marta participă activ la expoziții și proiecte atât la nivel local, cât și internațional. Lucrările sale explorează o realitate suspendată între utopie și un posibil viitor distopic, aprofundând conceptul de hibridizare organic-digitală.
Creațiile Martei simplifică interacțiunea complexă dintre elementele tradiționale și digitale, invitând privitorii să reflecteze asupra implicațiilor profunde ale acestei fuziuni. Arta ei ne provoacă să contemplăm natura în continuă schimbare a lumii și posibilitățile ce se conturează în fața noastră.
„Din 2019 este membră activă a Kinema Ikon și face parte și din echipa Atelier 35. Mai important, este o prezență constantă pe scena artistică românească, fiind unul dintre exponenții generației sale. În 2021, realizează o schimbare de paradigmă prin seria sa de lucrări digitale, prezentându-ne o perspectivă personală într-un mod aparent paradoxal, situat între o intuiție aproape naivă și o execuție întunecată, transformată în ironie dulce.”
– Teodora Roșu (New Media Arts and the future of syncretism – Revista Arta)

Catalin Bădărău (RO)
Cătălin Badarau (n.1981) a absolvit Universitatea Națională de Arte, Facultatea de Arte Plastice, cu un masterat în sculptură și un doctorat în arte vizuale. Lucrările lui Badarau evocă vulnerabilitatea ființei umane în diferite contexte sociale, prin obiecte și instalații (uneori cinetice) realizate din materiale neconvenționale, precum silicon, burete, sticlă, metal. În prezent predă la Universitatea Națională de Arte, Departamentul Sculptură.
Cătălin Bădărău trăiește și lucrează în București.
Arhitectură expoziție

Atelier VRAC
Atelier VRAC este un grup de lucru format din Cristi Bădescu și Zenaida Florea. Interesele lor se așează la limita dintre inițiative civice, educație, cercetare și proiecte de arhitectură. Numele VRAC descrie o metodologie imaginată: stocarea și transportul ideilor brute sub formă de „granule” sau „fragmente”, așezate într-o grămadă nesortată.
Curator

Marlene Herberth
Marlene Herberth este o artistă multidisciplinară, antropolog și arhivist al memoriei, a cărei muncă împletește poveștile cu textilele și hrana ca pretexte performative. Practica sa artistică creează o punte între înțelepciunea străveche și cultura contemporană, explorând asocierile afective care modelează memoria noastră colectivă. Prin proiectele sale, Marlene analizează modul în care tradițiile meșteșugărești pot aborda provocările societății moderne, oferind perspective alternative asupra sustenabilității, patrimoniului și identității.
În calitate de cofondatoare a platformei KraftMade Research & Lab, alături de Alex Herberth, Marlene conduce o inițiativă dedicată activării cunoștințelor din patrimoniu pentru un viitor regenerativ. Bazată în Transilvania rurală, dar cu o acoperire globală, activitatea lor îmbină arta, designul și meșteșugul, concentrându-se pe lemn, textile și gastronomie. Marlene folosește tehnici tradiționale, precum țesutul și tricotatul, ca instrumente pentru reconstrucția istorică și restaurarea emoțională. Creațiile sale tactile sunt adesea asociate cu experiențe culinare performative, unde mesele comunitare devin un mediu pentru povestire, explorare senzorială și dialog cultural.
Pe lângă practica din atelier, Marlene organizează expoziții interdisciplinare și ateliere de sustenabilitate culturală. Evenimentele sale creează medii imersive în care arta, arhitectura și meșteșugul se intersectează, invitând participanții să interacționeze cu cunoștințele din patrimoniu în moduri inovatoare. Aceste experiențe reflectă angajamentul său de a încuraja conexiuni mai profunde între oameni, materiale și tradiții, imaginând în același timp viitoruri bazate pe grijă și reziliență.
Lucrările Marlenei au fost prezentate internațional în galerii, instituții culturale și inițiative comunitare. Practica sa nu doar că păstrează tehnici străvechi, ci le reinterpretează în contexte contemporane, oferind o viziune dinamică despre cum arta și meșteșugul pot inspira și persevera.
IG: @kraft_made