2025
„Portavoce” propune spațiului public un dialog dintre vocea artei și vocea orașului. Volumul încurajează apariția unui mijloc nou de comunicare care atrage și conduce privirea către o zonă în care spectatorul de obicei nu are acces: în spatele scenei. Ea exploatează reflexul firesc al curiozității și invită trecătorul să caute ceea ce se ascunde dincolo de suprafață. Publicul nu mai rămâne doar în fața unei imagini predefinite, ci pășește într-o relație directă spectacolul, unde rolurile se suprapun și spectatorul se expune la rândul său, devenind parte a actului artistic.
Astfel apare o poziție-surpriză, o altfel de relaționare. Cel care privește sau ascultă devine și cel care duce mai departe experiența trăită, anunțând prin propria prezență ceea ce se petrece înăuntru. Întâlnirea dintre oraș și artă capătă consistență prin acest schimb de roluri, în care privirea și vocea se completează. Dincolo de rezultatul efemer, această instalație este și un exercițiu al fenomenului „conditional art”. Ea există doar prin circumstanțele de care este condiționată, prin relația cu piața, cu trecătorii și cu spectacolul pe care îl găzduiește. Această dependență de context arată că arhitectura poate genera experiențe memorabile prin felul în care se leagă de circumstanțe pe care le transformă temporar.
Scena propune astfel o experiență colectivă în care arta se lasă anunțată de către trecători și circulă prin ei în conștiința orașului. În urma ei rămâne mai mult decât imaginea unei structuri temporare: rămâne memoria unei întâlniri în care scena a dat curs publicului de situație printr-o vibrație autentică.