16:30
Un dialog despre modalitățile prin care creativitatea românească poate fi mai bine recunoscută, conectată și susținută, precum și despre condițiile necesare consolidării unui ecosistem creativ sustenabil, coerent și relevant la nivel internațional.
România are nevoie să devină mai bună în a recunoaște, conecta și susține creativitatea pe care o are deja.
Creative Romania propune cadrul Romanian Creative Week ca spațiu de întâlnire pentru a gândi cultura și industriile creative ca o ecologie vie, dincolo de sectoare creative separate: o rețea de oameni, instituții, cunoaștere, competențe, piețe și teritorii, a cărei forță depinde de relațiile dintre ele.
România are nevoie de o ecologie culturală și creativă în care instituțiile publice, organizațiile independente, artiștii, meșteșugarii, criticii, galeriile, muzeele, universitățile, mediul de afaceri, colecționarii și publicul îndeplinesc roluri diferite, dar interdependente. Politicile culturale trebuie să creeze condițiile în care această ecologie poate funcționa.
Creative Romania își asumă astfel două funcții complementare: de Observator și Laborator.
Ca Observator, privește atent peisajul creativ din România: cine produce cultură și în ce condiții, unde și cum se produce valoare, ce infrastructuri există, ce legături lipsesc și cum se raportează practicile și politicile din România la modele și experiențe internaționale.
Ca Laborator, aduce la aceeași masă actorii care, de fapt, creează ecosistemul: artiști și decidenți, directori de muzee și antreprenori, meșteșugari și designeri, critici și economiști, galerii private și instituții publice, universități, finanțatori și colecționari. Nu doar pentru a diagnostica probleme, ci pentru a testa noi modele de politică culturală și creativă.
Dorința noastră are în vedere o întrebare structurală, dincolo de contribuția culturii la economie: Ce condiții permit creativității să devină în același timp o profesie sustenabilă, o formă de cunoaștere, o sursă de inovație, o resursă pentru dezvoltarea unui teritoriu și o prezență internațională, păstrând în același timp capacitatea culturii de a experimenta, de a gândi critic, de a păstra memoria și de a imagina ceea ce încă nu există?
Discuții
1. Viitorurile sunt și handmade, și digitale. Ce se află între ele?
Viitorul creativității nu este nici exclusiv tehnologic, nici o întoarcere la lucrul manual. El se construiește în spațiul dintre cunoașterea întrupată și cea computațională, inteligența materială și inteligența artificială, tehnicile moștenite și instrumentele emergente.
Un meșteșugar care citește fibra lemnului, un artist care lucrează cu un algoritm, un restaurator care utilizează scanarea 3D, un designer care experimentează cu biomateriale sau un muzeu care își digitalizează colecția ocupă puncte diferite ale aceluiași continuum dintre om, material, cunoaștere și tehnologie.
Ce se află între handmade și digital? Cunoașterea, instrumentele, materialele, transmiterea, autoratul și inovația.
Cum păstrăm competențele fără să le înghețăm? Cum circulă cunoașterea între generații și tehnologii? De ce experimentarea tehnologică este recunoscută drept inovație, iar experimentarea cu materiale, tehnici și cunoaștere tradițională este patrimoniu?
Viitorurile sunt și handmade, și digitale. Între ele se află un teritoriu pe care politica culturală încă nu știe pe deplin să îl recunoască: circulația cunoașterii între indivizi, materiale, mașini și generații.
Keynote: Teodor Frolu și Andrei Cozlac
2. Made in Romania. Seen Everywhere. Circulație, export și internaționalizare
Artiști, designeri, arhitecți, cineaști, muzicieni, meșteșugari, galerii și întreprinderi creative din România circulă deja internațional — adesea însă prin efort individual, nu printr-o infrastructură coordonată.
Cum ar arăta o strategie românească de internaționalizare a sectorului creativ?
De la mobilitate, rezidențe, expoziții și târguri la export, reprezentare internațională, diplomație culturală, traducere, finanțare și acces la rețele și piețe: cum trecem de la succese individuale la o infrastructură a circulației?
Și ce anume vrem să facem vizibil internațional atunci când spunem Made in Romania?
Keynote: Andrei Boncea, Producător de film și Președintele Alianței Producătorilor din România și Ioana Ciolanu, Președinte Romanian Fashion Council, Anca Lupeș, Președinte RAW Music & Fondator Mastering The Music Business
3. Ce nu poate fi măsurat? Valoarea culturii dincolo de economia creativă
Pentru a construi politici publice, avem nevoie de date. Cultura produce locuri de muncă, întreprinderi, exporturi, turism, investiții și valoare economică. Toate acestea pot și trebuie măsurate.
Dar cultura produce și lucruri care scapă indicatorilor: memorie, experiment, frumusețe, dificultate, apartenență, gândire critică, risc, relații și posibilitatea de a imagina ceva ce încă nu există.
Cum evaluăm cultura fără a reduce valoarea ei la ceea ce poate fi numărat? Cum demonstrăm impactul fără a transforma indicatorul în scop? Și cum construim o politică publică suficient de matură încât să poată susține inclusiv experimentul, eșecul și ceea ce încă nu are public sau piață?
Cultura are valoare economică. Dar nu tot ceea ce are valoare culturală trebuie să își demonstreze rentabilitatea economică.
Keynote: Bogdan Trambaciu, Director Unitatea de Management a Proiectului, Ministerul Culturii, Dr Maria Rădan-Papasima, antropoloagă